Gîrmacea Gabriela – Ora de Limba şi literatura română

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Alăturarea acestor două caractere deosebite, care dovedeşte atât de mică înrâurirea Evropei asupra unei părţi dintre români, partea bogată şi privilegetă, şi lupta necontenită între ideile vechi şi nouă nu era nicidecum tipărită pe faţa capitalei noastre cu vro câţiva ani mai în urmă. Atunci, ea purta o fizionomie mai mult orientală; însă, de când spiritele au început a să dezvăli la razele civilizaţiei, o mare prefacere s-au ivit în toate, o schimbare rapide s-au săvârşit atât în gusturile, cât şi în obiceiurile acelei mici părţi a societăţii româneşti de care am pomenit.

Continuă lectura „Exerciţiul 22 – Perioada paşoptistă”

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Alecsandri a contribuit în largă măsură la modernizarea vieţii noastre publice, politice şi culturale prin creaţia lui dinamică, prin prestigiul său personal, prin funcţiile oficiale pe care le-a îndeplinit, ca ministru, ca membru al Academiei mai târziu, prin sprijinul decisiv dat contactelor noastre cu Occidentul romanic, în special.

Continuă lectura „Exerciţiul 21 – Perioada paşoptistă”

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Iubite amice,

Grei, dar plăcuţi ani am petrecut noi împreună; mult am luptat noi, tinerii de pe atunci, cu prejudecăţile şi cu obiceiurile cele rele, mult am apropiat noi clasele între dame; multe idei greşite de ale bătrânilor şi de ale boierilor am spulberat şi multe idei moderne am împlântat în spirite; multă rugină am curăţit de pe mulţi. Am făcut-o, respectând credinţele fiecăruia, cinstind perii cei albi, lăudând şi admirând fapta bună, ori de unde venea, şi venerând pe acei cari iubeau ţara şi dreptatea.

Continuă lectura „Exerciţiul 20 – Perioada paşoptistă”

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„În Introducţie la Dacia literară, Kogălniceanu aşterne pe hârtie programul şi manifestul romantismului românesc. El este sincroniazat cu acela din Rusia, Spania, Portugalia şi din alte ţări, având acelaşi aspect, vădit, din capul locului, în pledoaria autorului pentru natura, folclorul, obiceiurile, istoria (cu exact un deceniu mai devreme şi Heliade-Rădulescu o recomanda ca izvor) şi limba naţională (înţelegând explicit că e vorba de românii din toate provinciile Daciei). Cine nu ştie pe de rost aceste cuvinte?

Continuă lectura „Exerciţiul 19 – Perioada paşoptistă”

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

Primul merit cultural esenţial al paşoptiştilor este conştiinţa imensului gol istoric pe care sunt chemaţi să-l elimine. Ideea obsedantă, exprimată adesea cu accente mesianice, este a „începutului” absolut şi în toate domeniile. „Românii au trebuinţa astăzi să se întemeieze” afirma, în spirit şi stil de „manifest”, N. Bălcescu (1845). „Luminează-te şi vei fi!” reprezintă aceeaşi lozincă a începutului în toate direcţiile. O autogeneză prin cultură a fiinţei naţionale. Şi, tot în acest sens, al „începutului” cu orice preţ, total radical şi fără inhibiţii, trebuie citit şi îndemnul lui Heliade-Rădulescu: „Scrieţi, băieţi, numai scrieţi”. […]

Continuă lectura „Exerciţiul 18 – Perioada paşoptistă”

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„În istorie, nu există miracole, ci, din când în când, întâmplări minunate; există, câteodată în viaţa popoarelor clipe privilegiate când, într-o singură generaţie, destinul adună mai multe schimbări decât în câteva veacuri de toropeală.

Continuă lectura „Exerciţiul 17 – Perioada paşoptistă”

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„În 1806, am întâlnit încă multe femei purtând îmbrăcămintea orientală, trăind în case fără mobile şi cu bărbaţi geloşi nevoie mare.

Însă revoluţia care s-a petrecut atunci la Iaşi, apoi la Bucuresti şi în provincie, a fost pe cat de rapidă pe tot atât de completă: după un an, toate femeile din Moldova şi din Ţara Românească au luat portul european. De pretutindeni, au sosit, în cele două capitale, negustori de mode, croitorese… de la Viena şi de la Paris…

Continuă lectura „Exerciţiul 16 – Dezbatere”

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Când am început a înţelege cele ce se petrec în lume, intrase de curând în cursul timpului un secol nou, secolul al XlX-lea, secol mare şi luminos între toate, menit a schimba faţa lucrurilor pe pământ, de la apus la răsărit; secol care a adus cu dânsul o civilizaţiune cu totul şi cu totul nouă, nebănuită şi nevisată de timpii anteriori; civilizaţiune ieşită din descoperirile ştiinţifice datorite geniului omenesc, care a dat râurilor, mărilor şi oceanelor vapoarele, a înzestrat continentele cu drumuri-de-fier, a luminat pământul cu gaz şi cu scânteia electrică, ne-a dăruit telegrafia, telefonia şi fotografia; prin mecanică şi prin chimie a transformat toate artele şi măiestriile, a însutit şi înmiit producţiunea şi a rădicat pe om din robie şi din apăsare la egalitate şi libertate; a văzut renăscând ca din cenuşe state nouă ca Grecia, ca Belgia, România, Serbia şi Bulgaria. […]

Continuă lectura „Exerciţiul 15 – Literatura paşoptistă”

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Pe când uitasem că suntem români şi că avem şi noi o limbă, pe când ne lipseau şi cărţi şi tipografie; pe când toată lumea se aruncase în dosii ca babele în căţei şi motani, căci la şcoala publică se învaţă numai greceşte; când, în sfârşit, literatura română era la darea sufletului, câţiva boieri, ruginiţi în românism, neputându-se deprinde cu frumoasele ziceri, şedeau trişti şi jăleau perderea limbii. […] Tot însă mai rămăsese o şcoală pre care aceşti buni bătrâni o priveau ca singur azilul prigonitei limbi, şcoala unde se învăţa încă româneşte, aproape de Iaşi, în monastirea Socola.

Continuă lectura „Exerciţiul 14 – Literatura paşoptistă”

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„În zorile lumii moderne, „originea” se bucură de un prestigiu aproape magic. A avea o „origine” bine stabilită însemna, de fapt, a te prevala de o origine nobilă. „Suntem urmaşii Romei!” repetau cu mândrie intelectualii români din veacul al XVIII-lea şi al XlX-lea. Conştiinţa descendenţei latine era însoţită la ei de un fel de participare mistică la măreţia Romei. […]

Continuă lectura „Exerciţiul 13 – Mitologie”