Exerciţiul 45 – Modernismul

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Deşi mult mai complexă şi înglobând în ea principii contradictorii şi fenomene ce nu se pot explica uniform, mişcarea modernistă se confundă adesea şi cu simbolismul, care, în realitate, nu e decât una din formele ei, pe care ne rămâne să o studiem în nota sa diferenţiată. […]

Continuă lectura „Exerciţiul 45 – Modernismul”

Exerciţiul 43 – Tradiţionalismul

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Pentru tradiţionalişti, eterna chestiune a occidentalizării sau a raporturilor cu Occidentul, care încurcă şi dezorientează atâtea inteligenţe româneşti, se reduce la un proces firesc de asimilare. Dar dincolo de această asimilare, ţinta înaltă rămâne creaţia proprie. Un Nicolae Bălcescu, un Mihail Kogălniceanu, un B.P. Haşdeu, un Mihai Eminescu, un George Coşbuc, un Vasile Pârvan sau Nicolae Iorga ni se înfăţişează sub îndoitul aspect de vastă asimilare a culturilor străine şi de monumentală creaţie autohtonă. Tradiţionalismul vede în ei revelaţii istorice ale substanţei de viaţă permanentă ce zace în adâncul acestui popor.

Continuă lectura „Exerciţiul 43 – Tradiţionalismul”

Exerciţiul 42 – Dezbatere

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Priviţi o clipă felul cum căutăm să ne înţelegem, priviţi cât de puţin conduita curentă a unui român, atunci când vorbeşte de oamenii, de instituţiile, de moravurile ori de cultura noastră. Veţi observa numaidecât două tipuri de apreciere bine caracterizate, dar, în acelaşi timp, perfect opuse. O categorie dintre conaţionalii noştri, dintre aceia care şi-au făcut studiile superioare în străinatate şi fac parte din clasa avută, ori de câte ori vor trebui să facă o judecată asupra vreunui fenomen românesc oarecare, vor lua aproape sistematic aceeaşi atitudine: scepticismul radical. Cunoaşteţi cu toţii acest monoton discurs: Suntem în urma tuturor popoarelor. Structura noastră etnică e inferioară şi niciun viitor mai bun nu e de aşteptat. Caracterul nostru e laş şi servil. Instituţiile noastre sunt simple maimuţăreli după străinatate. […] N-avem trecut, n-avem artă, n-avem literatură. […]

Continuă lectura „Exerciţiul 42 – Dezbatere”

Exerciţiul 41 – Maiorescu

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Toţi cunoaştem importanţa teatrului pentru un popor, toţi ştim, de asemenea, că ne lipseşte acest element de cultură. Vom traduce dar dramele eminente din alte literaturi, vom încuraja începuturile noastre cele bune, dacă le avem, vom descuraja pe cele rele şi ne vom interesa, la timp oportun, de a forma actori adevăraţi… zeci şi zeci de ani vor trece înainte de a se putea compune o singură trupă de actori care să merite acest nume. […]

Continuă lectura „Exerciţiul 41 – Maiorescu”

Exerciţiul 39 – Eminescu

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Gazetăria eminesciană impresionează prin forţa cu care reuşeşte să îmbine – într-un aliaj original – trăsături ale fazei romantic-generoase a începuturilor cu habitudinile curente şi îndătinate ale ziaristului modern. Căci, se ştie, pentru mulţi dintre scriitorii paşoptişti, actul publicistic avea o funcţie ocazională şi oricum subordonată unei imediateţi pragmatice, fără a mai pune la socoteală – în afara excepţiilor cunoscute – un anume amatorism, o agitaţie de suprafaţă, potrivit dorinţei de a face câte ceva din toate […].

Continuă lectura „Exerciţiul 39 – Eminescu”

Exerciţiul 38 – Eminescu

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Poetul nu va obosi să facă elogiul spiritului tolerant, al adâncii omenii vădite totdeauna de poporul nostru în modul de a convieţui cu cei de o altă naţionalitate. În noiembrie 1876,  în paginile Curierului de Iaşi, articolul [Se vorbeşte ca în consiliul…] dezbătea această problemă, pe larg şi cu evidenta combustiune interioară: Niciun neam de pe faţa pământului nu are mai mult drept să ceară respectarea sa decât tocmai românul, pentru că nimene nu este mai tolerant decât dânsul. Drept exemplu, el invoca faptul că din vremi străvechi fiecare a avut voie să se închine la orice D-zeu au vroit şi să vorbească ce limbă i-au plăcut. Spre deosebire de alte ţări, care au urmărit să-şi creeze, cu forţă, prozeliţi din conlocuitorii de altă lege ori limbă, la noi situaţia a fost cu totul alta. În Moldova, biserica catolică este atât de veche, şi nimeni nu i-a silit pe catolici să treacă la religia „orientală”, lipovenii fug din Rusia şi trăiesc nesupăraţi în colţul lor pe pământul românesc, apoi armenii, calvinii, protestanţii, evreii toţi sunt faţă şi pot spune dacă guvernele româneşti au oprit vreo biserică sau vreo şcoală armenească, protestantă sau evreiască. Niciuna.

Continuă lectura „Exerciţiul 38 – Eminescu”

Exerciţiul 37 – Eminescu

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Tânăra generaţie română se află astăzi sub influenţa operei poetice a lui Eminescu. Se cuvine dar să ne dăm seama de partea caracteristică a acestei opere şi să încercăm totdeodată a fixa individualitatea omului care a personificat în sine cu atâta strălucire ultima fază a poeziei române din zilele noastre. […] De la 1860 încoace, datează îndreptarea; ea începe cu Vasile Alecsandri, care ştie să deştepte gustul pentru poezia populară, se continuă şi se îndeplineşte prin cercetarea şi înţelegerea condiţiilor sub care se dezvoltă limba şi scrierea unui popor.

Continuă lectura „Exerciţiul 37 – Eminescu”