Autor: Girmacea Gabriela

STILUL ŞTIINŢIFIC

Trăsături generale:

  • Este specific lucrărilor ştiinţifice (tratate, manuale de specialitate, referate şi comunicări ştiinţifice etc.).
  • Limbajul este denotativ, precis, lipsit de expresivitate. Se folosesc termeni neologici, specifici unui domeniu (matematică, chimie, biologie, istorie, geografie etc.), monosemantici.
  • Prezintă noţiuni, raţionamente sau rezultatele unor experimente.
  • Poate fi semnat de un singur autor sau de un colectiv de autori.
  • Scopul comunicării poate fi informativ sau educativ.
  • Mesajul se poate exprima prin cuvinte, semne, simboluri, abrevieri, grafice etc.
Continuă lectura „STILUL ŞTIINŢIFIC”

STILUL BELETRISTIC

Trăsături generale:

  • Este specific operelor literare.
  • Genul epic: în versuri (specii: balada, epopeea, poemul, legenda, fabula) şi în proză (specii: basmul, schiţa, nuvela, povestirea, romanul).
  • Genul liric (oda, imnul, pastelul, elegia, meditaţia).
  • Genul dramatic (comedia, drama, tragedia, farsa, feeria)
  • Limbajul este conotativ, expresiv.
  • În acest stil se prezintă o realitate imaginată de autor, iar cititorul cunoaşte că, prin lectură, intră în ficţiune.
  • Stilul este specific fiecărui autor care poate alege un registru stilistic în funcţie de tema tratată sau de tipul de personaj pe care îl creează.
  • Are o funcţie estetică şi emotivă.
Continuă lectura „STILUL BELETRISTIC”

STILUL OFICIAL

I se mai spune stilul juridico-administrativ.

Trăsături generale:

  • Este specific instituţiilor oficiale ale statului.
  • Specii: adeverinţa, cererea, procesul-verbal, legi, hotărâri de guvern, decizii, protocoale, parteneriate, curriculum vitae, rapoarte, instrucţiuni, prospecte etc.
  • Limbajul este neologic, denotativ, lipsit de expresivitate.
  • În acest stil sunt prezentate informaţii legislative.
  • Textele sunt structurate în articole, paragrafe, alineate.
  • Scopul comunicării poate fi: informativ, legislativ.
  • Informaţia este construită cu formule convenţionale şi stereotipe; clişee.
  • Informaţiile sunt clare, concise, obiective.
Continuă lectura „STILUL OFICIAL”

Sinestezia

Sinestezia este un procedeu prin care sunt asociate diferite senzaţii. Un sinonim pentru acest termen este corespondenţă.

Exemplu:

Ca noaptea sau lumina, adânc, fără hotare,

Parfum, culoare, sunet se-ngână şi-şi răspund. (Charles Baudelaire)

Exerciţiu: Citeşte, la alegere, o poezie din creaţia lui George Bacovia sau Alexandru Macedonski, selectează o sinestezie şi comentează-i semnificaţia.

Repetiţia

Repetiţia este un procedeu stilistic şi sintactic ce presupune reluarea aceluiaşi cuvânt cu scopul de a dinamiza acţiunea sau de a sublinia o trăsătură de caracter, o idee etc.

Exemplu:

Mircea însuşi mână-n luptă vijelia-ngrozitoare

Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare. (Mihai Eminescu)

Exerciţiu: Citeşte, la alegere, o poezie din creaţia lui George Bacovia sau Alexandru Macedonski, selectează o repetiţie şi comentează-i semnificaţia.

Oximoronul

Oximoronul este o figură de stil realizată prin asocierea a doi termini incompatibili pentru a exprima o ironie sau un adevăr usturător.

Exemple:

De îmbunătăţiri rele suntem sătui. (Gr. Alexandrescu)

În casa lor era sărăcie lucie.

Exerciţiu: Citeşte alte versuri din Satiră. Duhului meu de Grigore Alexandrescu, selectează alt oximoron şi comentează-i semnificaţia.

Metonimia

Metonimia este figura de stil prin intermediul căreia se redă întregul prin parte şi partea prin întreg, cauza prin efect şi efectul prin cauză, abstractul prin concret, posesorul prin obiectul posedat.

Exemple:

Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase. (Mihai Eminescu)

Bardul de la Mirceşti este poetul care a impus pastelul în literatura română.

Exerciţiu: Citeşte alte versuri din Scrisoarea III de Mihai Eminescu, în continuarea versului citat, selectează trei metonimii şi comentează-le semnificaţia.

Metafora

Metafora este o figură de stil prin care un cuvânt capătă o semnificaţie nouă printr-o comparaţie subînţeleasă.

Exemplu:

O, tu nici visezi, bătrâne, câte-n cale mi s-au pus!

Toată floarea cea vestită a întregului Apus,

Tot ce stă în umbra crucii, împăraţi şi regi s-adună,

Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună. (Mihai Eminescu)

Exerciţiu: Citeşte alte versuri din Scrisoarea III de Mihai Eminescu, transcrie-le pe caiet, selectează trei metafore şi comentează-le semnificaţia (minimum 50 de cuvinte).

Invocaţia

Invocaţia este un procedeu stilistic prin care autorul interpelează un personaj absent. În Antichitate, cel mai des era invocată muza, pentru a-l sprijini pe poet să-şi scrie opera.

Exemplu:

–Arhanghel de aur, cu tine ce-aduci?

-Aduc inspirarea. (Alexandru Macedonski)

Exerciţiu: Citeşte primele cinci versuri din epopeea Iliada de Homer, selectează invocaţia şi comentează-i semnificaţia.

Inversiunea

Inversiunea este un procedeu sintactic ce presupune schimbarea ordinii cuvintelor în propoziţie sau în frază pentru a obţine un efect stilistic (evidenţierea unei trăiri sau a unei emoţii etc.).

Exemplu:

Prin umbra falnicelor bolţi

Ea pasul şi-l îndreaptă

Lângă fereastră, unde-n colţ

Luceafărul aşteaptă. (Mihai Eminescu)

Exerciţiu: Citeşte poezia Peste vârfuri de Mihai Eminescu, selectează cinci inversiuni din text şi comentează-le semnificaţia.