Autor: Girmacea Gabriela

Dialogul

Prin dialog se înţelege, la nivel general, o convorbire cu două sau mai multe persoane. Însă termenul mai poate avea şi alte semnificaţii. Astfel, în cadrul relaţiilor oficiale, între reprezentanţii unor ţări sau ai unor instituţii, se poate vorbi de un dialog între părţi.

Un alt sens specializat este cel literar. Dialogul este privit ca un mod de expunere folosit de genul epic sau dramatic, constând în alternarea replicilor personajelor. Când se foloseşte în genul epic, se marchează prin linia de dialog. În genul dramatic, apare numele personajului care rosteşte replica.

Fie că este vorba de un dialog în stil colocvial, fie că dialogul apare în situaţii oficiale sau în opera literare, acesta este susţinut de limbajul nonverbal (limbajul corpului: gesturi, mimică) şi de cel paraverbal (intonaţie, accent etc.). Prin dialog sunt comunicate puncte de vedere sau atitudini, se evidenţiază mentalităţi, educaţia persoanei/personajului sau apartenţa la o clasă socială.

Continuă lectura „Dialogul”

Suprapersonajul

Este definit drept un loc sau un eveniment unde sunt reunite mai multe personaje. Spaţiul sau evenimentul influenţează comportamentul personajelor.

Exemple de suprapersonaje:

  • Hanul în volumul Hanu Ancuţei de Mihail Sadoveanu este locul unde personaje din diferite clase sociale spun poveşti.
  • Călătoria personajelor din volumul Povestirile din Canterbury de G. Chaucer este un alt prilej de a prezenta stratificarea socială şi de a povesti pentru ca timpul să treacă mai repede.
  • Pandemia de ciumă din volumul Decameronul de G. Boccaccio îi determină pe tineri să plece la ţară pentru a se proteja. Ca să nu se plictisească, ei decid să spună în fiecare zi câte o poveste.

Mijloacele de caracterizare a personajului

Caracterizarea directă:

  • Autocaracterizarea;
  • Caracterizarea făcută de alte personaje (descrieri sau mărturii);
  • Caracterizarea făcută de narator.

Caracterizarea indirectă:

  • Prin modul în care acţionează personajul (fapte);
  • Prin modul în care gândeşte (se vor analiza circumstanţele);
  • Limbajul arată apartenenţa la o clasă socială;
  • Mediul în care trăieşte (casa, camera, oraşul).

Personajul

Este un tip uman care apare într-o operă literară. Asemeni unei persoane, personajul literar are trăsături fizice şi de caracter, temperament, îşi conturează personalitatea pe parcursul acţiunii, dobândeşte trăsături morale.

Apare în operele epice şi dramatice.

Poate fi definit din mai multe puncte de vedere: moral (în raport cu sine), sociologic (este urmărit raportul dintre acesta şi colectivitate), estetic (în funcţie de principiile enunţate de un curent literar), filosofic (legătura dintre personaj şi univers).

Clasificare:

  1. În funcţie de rolul ocupat în acţiune: principal (protagonist), secundar, episodic.
  2. Din punct de vedere sociologic: individual, colectiv.
  3. Din punct de vedere moral: pozitiv, negativ.
  4. În funcţie de gradul de transfigurare a realităţii: personaj cu atestare istorică, personaj fictiv;
  5. După curentul literar: clasic, romantic, realist, naturalist.

GENUL DRAMATIC

Trăsături:

  • Operele sunt scrise cu scopul de a fi reprezentate pe scenă.
  • Apar personaje care rostesc replici. Moduri de expunere folosite: dialogul şi monologul.
  • Textul este structurat în acte, scene, tablouri.
  • Autorul este prezent în didascalii.
  • Didascaliile prezintă: aspecte cu privire la scenografie (locul şi timpul acţiunii), detalii cu privire la vestimentaţie şi interpretare (limbajul nonverbal şi paraverbal).
  • Acţiunea este construită pe baza unui conflict dramatic.
Continuă lectura „GENUL DRAMATIC”

GENUL EPIC

Trăsături:

  • Acţiunea se poate realiza printr-o succesiune de episoade narative. Aceasta poate fi prezentată cronologic (pe momentele subiectului). În romanul modern se remarcă preferinţa pentru acronie (episoadele prezentate nu mai au o înşiruire cronologică). Acţiunea este plasată în spaţiu şi timp.
  • Naratorul poate fi: obiectiv şi subiectiv.
  • Personajele sunt conturate în funcţie de rolul pe care îl au în acţiune (principale, secundare, episodice), de trăsăturile morale (pozitive şi negative), de evoluţie (plate şi rotunde), de curentul literar (clasice, romantice, realiste, naturaliste etc.)
  • Prezenţa modurilor de expunere: naraţiune, descriere, dialog.
Continuă lectura „GENUL EPIC”

Personificarea

Este o figură de stil care presupune atribuirea unor însuşiri omeneşti unui obiect, fenomen din natură, animal etc.

Exemplu:

Gerul vine de la munte, la fereastră se oprește

Și, privind la focul vesel care-n sobe strălucește,

El depune flori de iarnă pe cristalul înghețat,

Crini și roze de zăpadă ce cu drag le-a sărutat. (Vasile Alecsandri)

Exerciţiu: Citeşte poezia Rapsodii de toamnă de George Topîrceanu, selectează o personificare şi comentează-i semnificaţia.