Exerciţiul 11

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„La data de 1 ianuarie 2007, România a devenit membru al Uniunii Europene, cu toate drepturile şi obligaţiile ce îi revin conform Tratatului de Aderare din 25 aprilie 2005. Cetăţenii români au devenit astfel cetăţeni ai Uniunii Europene şi beneficiază, pe teritoriul statelor membre ale Uniunii, de drepturile şi libertăţile conferite de tratatele de bază ale Uniunii Europene. Dreptul de libera circulaţie şi de şedere este, pentru cetăţenii UE, una dintre cele mai importante şi mai „vizibile” realizări ale dreptului comunitar. Dreptul unui cetăţean al Uniunii de a se deplasa, din motive economice sau din alte motive, pe o perioadă scurtă, lungă sau nelimitată de timp în alte state UE, este unic în lume. Nicio altă formă de cooperare internaţională între state nu asigură, la ora actuală, un drept comparabil.

Continuă lectura „Exerciţiul 11”

Exerciţiul 9

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„De ce este important să ştim mai multe despre valorile europene? UE se bazează pe valorile respectării demnităţii umane, libertăţii, democraţiei, egalităţii, statului de drept şi a respectării drepturilor omului, inclusiv drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranţă, justiţie, solidaritate şi egalitate între bărbaţi şi femei. România aderă la UE cu propriul set de valori.

Continuă lectura „Exerciţiul 9”

Exerciţiul 8

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Consiliul European este forul politic suprem al UE şi totodată instituţia care a promovat în mod decisiv procesul de integrare europeană. Consiliul European este alcătuit din şefii de stat şi de guvern, preşedintele şi un alt membru al Comisiei Europene şi miniştrii de externe. Miniştrii de externe şi membrul Comisiei Europene au doar rol consultativ. Consiliul European este o instituţie interguvemamentală, în timp ce Consiliul Uniunii Europene, Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, Parlamentul European şi Curtea Europeană de Conturi sunt organe fuzionate ale Comunităţii Europene.

Continuă lectura „Exerciţiul 8”

Exerciţiul 4

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Aud tot mai des o formulă care mă contrariază: „a citi cărţi”. „Ce faceţi în timpul liber?” „Citesc cărţi.” „Mai citeşte şi tu cărţi, că nu strică!” „Am auzit ca X citeşte cărţi.” Până mai ieri, cititul îşi subînţelegea complementul direct. Puteai, desigur, să citeşti şi gazete sau scrisori sau inscripţii, dar, în genere, a spune despre cineva că „citeşte”, că e „un tip citit”, că e „un mare cititor” implică, necesarmente, obiectul numit „carte”. Citim cărţi, ce altceva? Există, e drept, formula celebră a lui Miron Costin despre „cetitul cărţilor”. Dar ea se referea la o ocupaţie încă minoritară, care trebuia definită precis. În plus, cronicarul folosea pluralul având în minte, inevitabil, Cartea, pe care multiplicitatea „cărţilor” nu face decât să o reflecteze edificator.  („Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditorul nostru, Dumnezeu…”).

Continuă lectura „Exerciţiul 4”

Exerciţiul 3

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„1.Modernizarea educaţiei în perioada 2008-2013, astfel încât în 2014, atunci când un nou buget al UE va intra în vigoare, şcoala românească să fie perfect sincronizată cu realităţile şcolilor europene. Ne angajăm să refuzăm improvizaţiile determinate de motive politicianiste şi să modernizăm sistemul de educaţie cu migală şi cu moderaţie, pentru a da coerenţă parcursurilor şi opţiunilor individuale, în particular printr-o revizuire curriculară substanţială, care să fie orientată de competenţele cheie ce trebuie dobândite în şcoală.

Continuă lectura „Exerciţiul 3”

Exerciţiul 2

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Diferenţa esenţială dintre Est şi Vest este – cred – diferenţa dintre mânie şi calm, dintre tensiune şi destindere. E vorba de atmosfera în care respirăm, de climatul sufletesc al vieţii zilnice. Există şi în Occident enervări, insatisfacţii, răsteli şi chiar atacuri de furie. […] În genere însă, strada, magazinele, instituţiile, mijloacele de transport, scena politică, ziarele nu sunt locuri ale conflictului. Nu se vociferează, nu se schimbă injurii şi îmbrânceli, nu se caută harţagul cu orice preţ. În Răsărit, dimpotrivă, aerul e apăsător, ca deasupra unui câmp de luptă. S-ar zice că toată lumea urăşte pe toată lumea. Cearta este un mod de viaţă. Trăim din resentiment. Lupta politică vizează exterminarea adversarului, gazetăria e un apogeu al nervozităţii ofensive. Intelectualii se ceartă între ei, societatea civilă e o simplă manufactură a protestului, guvernul, preşedinţia şi parlamentul se epuizează în purulente manevre de gherilă. Clienţii îi detestă pe comersanţi şi comersanţii, pe clienţi, poporul s-a săturat de politicieni şi politicienii de popor, cultele religioase se excomunică reciproc. La volan te înfurii, în staţia de autobuz, la gară şi la aeroport te înfurii, la slujbă te înfurii, la televizor te înfurii. Românul de azi e, prin definiţie, mânios. […]

Continuă lectura „Exerciţiul 2”