Testul 8

SUBIECTUL I (50 de puncte)

Citeşte următorul fragment:

„Tatăl meu fiind, cum spuneam, învățător, a trebuit să cutreiere multe sate, până să se fixeze undeva. […] Astfel se face că eu m-am născut într-un sat, anume Târlișiua, pe care nici pe hartă nu l-am descoperit niciodată și care totuși există, de vreme ce tatăl meu a dăscălit acolo un an de zile, iar eu însumi tot acolo mi-am petrecut primele luni de viață.

Continuă lectura „Testul 8”

Testul 7

SUBIECTUL I (50 de puncte)

Citeşte următorul fragment:

„Totdeauna am evocat cu sfială amintirile despre Camil Petrescu. Nici în gândurile cele mai intime nu eram în largul meu alături de acest om puțintel la trup, neastâmpărat […], care simțeam că îmi domină judecata ori de câte ori încercam un dialog, fie chiar imaginar. Mă covârșea personalitatea lui intelectuală perfect închegată și omenia lui de o incomensurabilă* arie de cuprindere. Când, în străduința cercetătorilor de a restabili datele exacte, mergând în ordinea certificatelor de primărie, nu se ajungea la o concluzie, – mă bucuram. Pentru că așa se reflectă Camil Petrescu în conștiința mea: venit de peste tot, – nu dintr-un loc anumit cu zi și oră […].

Continuă lectura „Testul 7”

Testul 6

SUBIECTUL I (50 de puncte)

Citeşte următorul fragment:

„Bucureşti 31 Oct. [1]879

Draga şi dulcea mea amică,

De când ai plecat tu, n-a plecat numai fericirea, ci şi liniştea şi sănătatea mea. Dureri reumatice am început a simţi în picioare, însoţite ca totdeauna de dese bătăi de inimă. Nu este, nu poate fi mai mare deosebire decât între mine acum două săptămâni şi între mine astăzi. De unde eram cu tine, fericit şi mulţumit, acum sunt singur, nemulţumit, rău dispus prin singurătate şi boală, obosit de viaţă.

Continuă lectura „Testul 6”

Testul 4

SUBIECTUL I (50 de puncte)

Citeşte următorul fragment:

„Marmelada, care dincoace de munte e populară sub numele turcesc de magiun, e bună pentru copii și pentru clienții hotelurilor, servită dimineața la micul dejun. Dar există în Transilvania una cu totul excepțională prin finețea gustului, aceea de măceșe. N-o cunoscusem până la noua mea gazdă. E greu de pregătit, mă lămuresc ei, dar tocmai acum e anotimpul. Cum mă prinsese pasiunea gastronomică, pentru a mai uita de grijile mele, m-am oferit s-o pregătesc eu, după indicații, firește. Într-o duminică după-amiază, am pornit toți cu două coșuri. Pe coasta dinspre apus a satului, o pădurică de fag lăsa pasul agriculturii cu laturi parcelate încă tradiționale. Răzoarele dintre loturi erau alcătuite din perdele înalte de măceși, care le împrejmuiau ca adevărate garduri vii. Atâția măceși nu mai văzusem nicăieri. Căzuse bruma și doborâse frunzișurile. Pe ramuri n-au mai rămas decât stropiturile roșii ale fructelor în elegantă formă miniaturală de amfore grecești, păzite de puzderia zbârlită a ghimpilor. Pătrunse de brumă, măceșile se muiaseră și deveniseră cleioase, cum erau tocmai bune de marmeladă. Le culegeam cu mănuși de piele, dar ghimpii se îndârjeau, treceau prin ele și mușcau degetele, pătrundeau prin haină, prin pantaloni și prin ciorapi și lăsau numai înțepături cu ascuțimea lor ca de os. Măceșele ne atrăgeau cu mulțimea și frumusețea lor, dar apărarea ghimpoasă era cu atât mai usturătoare. Eram o înțepătură de sus până jos, dar culesesem două coșuri mari cu vârf. Acasă le-am curățat de cozi și de vârfurile ca niște flori lemnoase, să rămână numai fructele roșii. Ar fi trebuit să le spargem în două, că sunt umflate de semințe păroase, și să le fierbem golite, dar această muncă prea migăloasă se poate înlocui printr-o strecurătoare specială. Le-am pus la fiert în apă simplă și le-am fiert până s-au făcut terci. Apoi, cu zeama lor cu tot, le-am trecut prin strecurătoarea specială și le-am stors prin ea, până n-a mai rămas nimic în partea alcătuită din coji. Zeama obținută am pus-o la fiert din nou. Trebuie fiartă continuu, zi și noapte, mestecând fără întrerupere cu linguroiul, la foc egal, dozând zeama cu cantitatea de zahăr necesară. Operația aceasta am făcut-o schimbându-ne cu rândul. Zeama o scazi și o îngroși prin fiert după cât vrei să obții de păstoasă marmelada. E cu mult mai fină pe limbă decât oricare altă marmeladă. Carnea de măceșe, fiartă și strecurată, se pulverizează lichid ca un fel de mălai, când faci o mămăligă pripită. N-aduce cu niciun alt gust de marmeladă. În această privință, măceașa ghimpoasă și dificilă cum este poate bate orice fruct, fie el oricât de nobil. Pornisem cu ambiția s-o fac eu singur, dar a ieșit din colaborarea tuturor. Chiar băiețașul a curățat la coji. Iar eu, care nu sunt mâncăcios, entuziasmat de finețea acestui aliment, care îți cere o îndelungă răbdare, am devenit propagandistul lui. ”

Continuă lectura „Testul 4”

Testul 3

SUBIECTUL I (50 de puncte)

Citeşte următorul fragment:

„L-am cunoscut pe Arghezi în iarna lui 1965.

Eram studentă la Facultatea de Limbă și Literatură Română în anul al patrulea.

Țin minte că într-o joi, citeam Gazeta literară când, pe ultima pagină am ajuns la un text prin care cititorii erau informați că – pentru prima oară – se acordă unui artist român Premiul Herder.

Continuă lectura „Testul 3”

Testul 2

SUBIECTUL I (50 de puncte)

Citeşte următorul fragment:

„Cea mai veche amintire pe care am păstrat-o despre cel ce a fost sufletul „Junimii”, a rămas legată pentru mine de un eveniment însemnat – aș putea zice capital – din viața mea intelectuală. […]

Când am venit la București ca să-mi încep studiile universitare – ce trebuiau să-și găsească continuarea, după dorința familiei mele, într-o școală politehnică din străinătate – m-am înscris la Facultatea de Științe. În liceu mă interesase mai mult partea pozitivă a învățământului, îndeosebi matematica. În cursul superior, cel puțin, îmi întrebuințam o bună parte din timpul liber dezlegând probleme, de algebră mai ales. Redactasem chiar un curs de geometrie în spațiu și unul de trigonometrie, cu câteva încercări de a demonstra unele teoreme în alte moduri decât cele din manualele de care dispuneam. Orientarea mea inițială, la universitate, era astfel firească și aș fi mers desigur mai departe pe același drum, dacă întâmplarea nu m-ar fi dus, o dată, la cursul lui Maiorescu de la Facultatea de Litere. […]

Continuă lectura „Testul 2”

Testul 1

SUBIECTUL I (50 de puncte)

Citeşte următorul fragment:

„La 20 sept. … mă îmbarcai pe un vapor al companiei dunărene austriace. O societate numeroasă și aleasă se afla aici; între alții, mai multe dame europene și grece, cele dintâi îmbarcându-se pentru Viena, cele din urmă pentru Galați și Brăila. Urcarăm Bosforul până la Buiuk-Dere*, pe un timp de liniște și seninătate, și pe la o oră când apele și malurile Bosforului apar în toată frumusețea lor.

Continuă lectura „Testul 1”

„100 de fotografii care au schimbat lumea” de Margherita Giacosa

100 de fotografii care au schimbat lumea - Margherita Giacosa

Fotografiile incluse în volum datează din perioada 1869-2015, iar temele sunt diferite: aspecte de viaţă socială, războaie şi revoluţii, invenţii şi inventatori, mişcarea sufragetelor, expediţii la Polul Sud sau la Polul Nord, mijloace de locomoţie, exploziile de la Nagasaki şi Hiroshima, întâlniri dintre liderii politici etc. Este foarte frumoasã povestea construitã în jurul fiecãrei fotografii sau detaliile tehnice legate de perspectivă, încadrare, luminozitate, în condiţiile în care aceastã artă era la începuturi. Astfel, dintr-o imagine datată „Egipt, 17 noiembrie 1869“, care prezintă deschiderea Canalului Suez, cititorul pasionat de aceastã artă află: Tehnologia fotografică la vremea aceea era foarte laborioasă. Filmul, cum îl cunoaştem noi astăzi, nu se inventase încă. Fotografii foloseau negative pe sticlă, cu o emulsie de albumină (obţinută din albuş de ou) şi halidă de argint. Detaliile următoare descriu aparatul folosit şi perspectiva aleasă, semn că fotograful trebuia sã gândească dinainte ce anume dorea să imortalizeze, stătea în aşteptarea momentului potrivit ca luminozitate sau compoziţie şi nu putea face mai multe instantanee din cauza tehnicii, care era la început: Pentru a imortaliza momentul, fotograful necunoscut care a realizat această imagine a cărat, aşadar, un trepied greu şi l-a aşezat într-un punct mai ridicat, pe o terasă sau o schelă. Astfel, el a reuşit sã fotografieze succesiunea de vase împodobite de steaguri, care intrau în canal în ziua de 17 noiembrie, în prezenţa Împărătesei Eugenia, ultima suverană femeie a Franţei, şi a lui Ismail Paşa, Khedive al Egiptului. Iatã cât de subtil este plasată informaţia istorică, astfel încât volumul capătă aerul unei enciclopedii.

Continuă lectura „„100 de fotografii care au schimbat lumea” de Margherita Giacosa”

„Doamna Atatürk” de Ipek Çalişlar

Doamna Ataturk - Ipek Calislar

O biografie, dar şi o poveste de iubire dintre două personalităţi puternice. Ipek Çalişlar include în carte extrase din presa internaţională despre modul în care au fost interpretate mesajele transmise de cuplul prezidenţial din Turcia. Acestora li se adaugã scrisori, memorii ale celor care au fost în preajma celor doi, mărturii reticente ale familiei etc.

Autoarea nu şi-a propus să scrie o istorie romanţată, ci o carte foarte bine documentată folosind diverse surse oficiale sau particulare. Nu i-a fost uşor să ajungă la acestea, pentru că multe dintre documentele care ar aduce lumină în relaţia celor doi se află sub un termen de restricţie cerut de familie pentru a nu fi făcute publice. Nu e greu de înţeles această discreţie. Se pare că societatea încă nu e pregătită să judece echidistant relaţia celor doi şi rolul fiecăruia în modernizarea statului. Se caută întotdeauna un vinovat.

Continuă lectura „„Doamna Atatürk” de Ipek Çalişlar”