Gîrmacea Gabriela – Ora de Limba şi literatura română

Criticii literari au opinii diferite cu privire la personajul Ion:

Eugen Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane: Ion este expresia instinctului de stăpânire a pământului, în slujba căruia pune o inteligenţă ascuţită, o cazuistică strânsă, o viclenie procedurală şi, cu deosebire, o voinţă imensă: nimic nu-i rezistă. […] Suflet unitar, simplu, frust şi masiv, el pare crescut din pământul iubit cu frenezie.

G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent: Ion nu e însă decât o brută, căreia şiretenia îi ţine loc de deşteptăciune. […] Lăcomia lui de zestre e centrul lumii şi el cere cu inocenţă sfaturi, dovedind o ingratitudine calmă. Nu din inteligenţă a ieşit ideea seducerii Anei, ci idn viclenie instinctuală, caracteristică oricărei fiinţe reduse.

Nicolae Manolescu, Arca lui Noe: A vedea în Ion viclenia ambiţioasă (un erou stendhalian, spune E. Lovinescu) sau brutalitatea condamnabilă e la fel de greşit, căci implică un criteriu moral. Ion trăieşte în preistoria moralei, într-un paradis foarte crud, el e aşa zicând bruta ingenuă.

Idei:

• Personaj principal şi eponim al romanului Ion de Liviu Rebreanu;
• Destinul său este conturat în jurul a două femei, Ana şi Florica, prezentate antitetic, dar şi complementar. Cele două ilustrează obsesiile personajului: dorinţa de a avea avere şi statut social, respect în sat, dar şi iubirea.
• Personaj complex, caracterizat prin trăsături contradictorii: viclean şi naiv, brutal şi tandru.
• Este prezentat în manieră realistă, fiind tipic pentru categoria socială a ţăranului sărac.
• Are un destin tragic, deoarece, obsedat de a-şi atinge scopul, nu respectă legile scrise şi nescrise.
• Portretul făcut de autor: iute şi harnic ca mă-sa; munca îi era dragă, oricât ar fi fost de aspră, ca o râvnă ispititoare.
• Era binevenit în casa învăţătorului Herdelea, deoarece acesta îl aprecia pentru isteţime şi cuminţenie.
• Din punct de vedere temperamental, este coleric şi flegmatic. Se comportă impulsiv şi violent faţă de Ana, dar şi faţă de George. Hotărăşte să se răzbune pe Vasile Baciu, deoarece l-a umilit public.
• Este viclean. O seduce pe Ana şi se căsătoreşte cu ea, doar după ce aceasta ajunge de râsul satului. Din viclenie se apropie şi de Florica, soţia lui George.
• Este un personaj dominat de instincte. Nu se controlează în relaţiile cu cei din jur, deoarece i-a lipsit un model moral în familie şi nu şi-a desăvârşit educaţia.

Apariţie: 1920, la începutul perioadei interbelice.

Specia literară: roman realist de tip obiectiv, de inspiraţie rurală, cu narator obiectiv, omniscient şi omniprezent. Evenimentele sunt verosimile, iar efectul acestora asupra cititorului este de iluzie a vieţii (veridicitate). Romanul are caracter monografic, deoarece surprinde anumite momente din viaţa satului: obiceiuri ale ritualului de trecere (naşterea, nunta, înmormântarea), stratificarea socială, relaţiile de familie, momente etnografice (hora), relaţiile oamenilor cu autorităţile.