Aplicaţie 2

Se dă textul:

În sfârșit ceata de tâlhari căzuse prinsă în capătul pădurii Dobrenilor. Doi ani de zile, vreo câțiva voinici, spoiți cu cărbuni pe ochi, foarte-ndrăzneți și foarte cruzi, băgaseră spaima în trei hotare. Întâi începuseră cu hoția de cai; apoi o călcare, două cu cazne; pe urmă omoruri. Între altele făcuseră acum în urmă o vizită despre ziuă lui Popa Iancu din Podeni.

Popa era un om cu dare de mână; rămas văduv, deși foarte tânăr, trăia cu maică-sa. Îi mergeau treburile cât se poate de bine. În timp de un an și jumătate, cumpărase două sfori de moșie, ridicase un han și o pereche de case de piatră; vite multe, oi, cinci cai, și mai avea, se zice, și bănet. Astea băteau la ochi, toată lumea credea că popa găsise vreo comoară. La așa stare, trebuia, se-nțelege, să se oprească ochii tâlharilor.

Într-o seară, Iancu a făcut prostia să rămână acasă singur de tot: pe bătrână a trimis-o cu trăsura la târg, cu un băiat; pe un argat l-a mânat la câmp, pe alți doi, cu carele, după lemne la pădure. După miezul nopții, iacăte oaspeții negri: l-au legat, l-au schingiuit și i-au luat o groază de bani. Norocul bătrânei că lipsea; făcea poate greșala să țipe, și tâlharii o omorau, cum s-a și întâmplat în altă parte cu o babă, peste câteva zile.

Continuă lectura „Aplicaţie 2”

Ion Luca Caragiale

Acesta este al doilea volum din Colecţia Biografii, apărută la DPH. Şi de data aceasta am încercat să-l aduc aproape pe cititor de un scriitor clasic. Alături de capitolele care prezintă viaţa şi opera, veţi putea descoperi o istorie a teatrului în perioada când a creat scriitorul, trăsături ale omului, modul în care scria, afirmaţii celebre, o listă cu lucrări de referinţă despre operă şi traduceri. Este o carte interesanta şi frumos construită pe relaţia text-imagine, astfel încât demersul lecturii să fie o încântare. https://www.edituradph.ro/ion-luca-caragiale-viata-si-opera.html

Prezentarea de carte

Este o activitate cu scop informativ care îşi propune semnalarea unor lucrări apărute recent, identificarea persoanelor care au aceleaşi preferinţe literare sau orientarea spre lectură, formarea spiritului critic / de analiză / de reflecţie. Limbajul trebuie să fie simplu, dar convingător.

Structură:

  • Formula de adresare în faţa publicului este momentul când se captează atenţia.
  • Prezentarea autorului: câteva aspecte relevante din activitatea sa.
  • Titlul cărţii, descrierea bibliografică: traducător, editură, colecţie, anul apariţiei etc.
  • Rezumat: locul şi timpul acţiunii, teme, motive etc.
  • Prezentarea personajelor şi a trăsăturilor acestora (pe scurt, folosindu-se câteva cuvinte relevante sau un citat reprezentativ).
  • Mesajul autorului sau receptarea critică (apare pe coperta cărţii).
  • Ce emoţii şi sentimente a stârnit cartea pe parcursul lecturii?
  • Cărui tip de receptor i se adresează cartea?
  • Cuvinte-cheie (maximum 5).

Despre Eminescu

Volumul a apărut în colecţia Biografii. Urmează Viaţa şi opera lui Ion Luca Caragiale.

Apărută la DHP, cartea este o biografie de atmosferă şi se adresează unui cititor în formare care doreşte să fie informat cu privire la viaţa şi opera lui Mihai Eminescu. Informaţiile sunt prezentate atractiv, într-un limbaj accesibil şi dublate de fotografii de epocă, preluate din arhiva Muzeului Literaturii din Iaşi. La sfârşitul volumului, într-un plic, se află o broşură cu poezii accesibile din creaţia lui Mihai Eminescu.

Anacolutul

Este o construcţie sintactică greşită care caracterizează un personaj. Aceasta ilustrează lipsa de logică a unei idei.

Exemplu:

DANDANACHE (îndemnat de Zoe și Tipătescu, trece în mijloc cu paharul în mână) : În sănătatea alegătorilor… cari au probat patriotism si mi-au acordat… (nu nemerește) asta… cum să zic de!… zi-i pe nume de!… a! sufradzele lor; eu, care familia mea de la patuzsopt în Cameră, si eu ca rumânul imparțial, care va să zica… cum am zițe… în sfârsit să trăiască! (urale și ciocniri)

„O scrisoare pierdută” de Ion-Luca Caragiale

SPECIA LITERARĂ

Comedia este o specie a genului dramatic care stârneşte râsul prin surprinderea unor moravuri, a unor tipuri umane sau a unor situaţii cu final fericit. Specia este scrisă cu gândul de a fi reprezentată pe scenă.

FORMELE COMICULUI: de limbaj, de caracter, de situaţie, de moravuri, onomastic.

APARIŢIE

Reprezentată pe scenă în 1884, O scrisoare pierdută de Ion-Luca Caragiale este o comedie de moravuri în care sunt satirizate aspecte ale societăţii contemporane autorului, alegerile parlamentare din 1883.

Continuă lectura „„O scrisoare pierdută” de Ion-Luca Caragiale”

Eseul 26

Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinţi relaţiile dintre două personaje dintr-un roman scris de Camil Petrescu.

În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:

  • evidenţierea situaţiei iniţiale a celor două personaje, din perspectiva tipologiei în care se încadrează;
  • relevarea trăsăturilor celor două personaje, semnificative pentru ilustrarea relaţiilor, prin raportare la două episoade/secvenţe narative ale romanului ales;
  • analiza a două elemente de structură, de compoziţie sau de limbaj, semnificative pentru textul narativ studiat (de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, incipit, final, modalităţi de caracterizare, construcţia subiectului, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).

Testul 30

SUBIECTUL I (50 de puncte)

Citeşte următorul fragment:

În anul acela am avut un alt profesor de română, pe Mazilu. Ne-a plăcut de la început tuturor pentru că era mucalit*, îi plăcea să citească tare compozițiile noastre, comentându-le cu mult haz și ne vorbea neîncetat de literatură, ne îndemna să citim pe Odobescu, pe Slavici, pe Hogaș, „ca să ne îmbogățim mintea și vocabularul”, cum obișnuia să ne spună. În martie ne-a dat acest subiect pentru compoziția de scris acasă: Cum am simțit că se face primăvară?

De data aceasta, n-am mai amânat compoziția până în ultimul moment. Am început să scriu la începutul după-amiezii și n-am încheiat-o decât când m-a strigat mama de jos, din capul scării, să vin la masă. Vreo 20 de pagini de caiet, pe care le-am scris cu o stranie, necunoscută bucurie; parcă m-aș fi trezit deodată într-una din lumile cărților pe care le citisem, singurele lumi reale și cu sens pentru mine; parcă aș fi scris și eu ca unii din autorii aceștia adevărați – cei pe care nu-i învățam încă la școală – și aș fi scris ca să fiu citit de unul ca mine, iar nu de un profesor, pentru notă. Mazilu avea obiceiul să ne privească zâmbind, în ochi, încercând parcă să ghicească autorul textului celui mai pitoresc, textul care i-ar fi dat lui prilejul să ne corecteze făcând o sumă de glume, cutremurând întreaga clasă într-o cascadă de hohote. Alegea câteva caiete, apoi se întorcea la catedră și începea să citească. Nu înțeleg cum am știut că, de data aceasta, va alege și caietul meu. Îl priveam cu un zâmbet complice și probabil că gestul acesta cutezător mă făcuse să roșesc pentru că, după ce a șovăit o clipă în dreptul băncii de alături, Mazilu s-a întors și mi-a cerut caietul. […]

Continuă lectura „Testul 30”

Afişul

Afişul este un gen de artă grafică cu funcție mobilizatoare, de informare, de reclamă, de instructaj etc. Prin intermediul acestuia, deoarece este expus public, se anunță ceva, se dau informații în legătură cu viața politică și culturală etc.

Afișul are un impact vizual mare. Este expus în locuri vizibile, strategice (în staţii de metrou sau de autobuz, la aviziere special amenajate etc.) unde circulă multe persoane. Dimensiunea unui afiş variază în funcţie de locul unde apare expus. Prin imagine şi cuvinte puţine, afişul transmite un mesaj unidirecţional care poate fi citit repede şi care are impact.

Continuă lectura „Afişul”