Enumeraţia

Enumeraţia este figura de stil care constă în înşiruirea cuvinte sau a unor idei, argumente etc. cu privire la aceeaşi împrejurare sau temă.

Exemple:

  • Boierii sunt slabi la fire: Braţul, haina, mintea, faţa, inima, totu-i subţire. (Bogdan Petriceicu Haşdeu)
  • Galbeni, stupi, oi, cai, boi şi alte bagateluri de alde astea, prefăcute în parale, trebuiau să ducă dascălii plocon catihetului. (Ion Creangă)

Exerciţiu: Citeşte povestirea Balta Albă de Vasile Alecsandri, selectează comparaţiile din text şi comentează-le semnificaţia.

Comparaţia

Comparaţia este o figură de stil care se realizează prin asocierea a doi termeni pe baza însuşirilor commune, în vederea reliefării însuşirii primului termen. Poate apărea şi în limbajul colocvial pentru a crea o reprezentare în imaginaţia interlocutorilor.

Exemple:

  • Alb ca laptele;
  • Galben ca lămâia;
  • Verde ca bradul.
  • Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri. (Mihai Eminescu)

Exerciţiu: Citeşte poemul Scrisoarea III de Mihai Eminescu, extrage în caiet cinci comparaţii şi comentează-le semnificaţia.

Recomandare: Caută jocul Comparaţii şi semnificaţii. Vei avea posibilitatea să descoperi figura de stil şi semnificaţiile acesteia prin joc. Astfel, totul ţi se va părea uşor şi distractiv.

Antiteza

Antiteza este o figură de stil prin care este evidenţiată opoziţia dintre două idei, personaje, situaţii, expresii etc. care se evidenţiază reciproc.

Exemple:

Vreme trece, vreme vine,

Toate-s vechi şi nouă toate. (Mihai Eminescu – Glossă)

Ea îl privea cu un surâs,

El tremura-n oglindă. (Mihai Eminescu – Luceafărul)

Unii scriitori au folosit antiteza în titlurile unor romane sau al unor poezii, inducând astfel o perspectivă de lectură: Nord şi sud de Elizabeth Gaskell, Război şi pace de Lev Tolstoi, Înger şi demon de Mihai Eminescu.

Exerciţiu: Citeşte poezia Glossă de Mihai Eminescu şi descoperă alte antiteze.

Aliteraţia

Aliteraţia este o figură de stil care constă în repetarea intenţionată a unui sunet sau a unei combinaţii de sunete în două sau mai multe cuvinte care se repetă pentru a da muzicalitate textului sau pentru a sugera o mişcare.

Exemple:

Prin vulturi vântul viu vuia. (George Coşbuc – Nunta Zamfirei)

Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie. (M. Eminescu – Scrisoarea III)

Exerciţiu: Citeşte, la alegere, o poezie din creaţia lui George Bacovia sau Alexandru Macedonski, selectează o aliteraţie şi comentează-i semnificaţia.

Alegoria

Alegoria este un procedeu artistic ce constă în exprimarea unei idei abstracte sau generale (iubirea, ura, moartea, războiul etc.) prin mijloace concrete. Este alcătuită din o serie de metafore, personificări, comparaţii. Un exemplu de alegorie (moarte-nuntă) apare în balada Mioriţa.

Alegoria apare frecvent în fabule. Personajele cu mască animalieră întruchipează trăsături omeneşti (virtuţi sau vicii): vulpea – viclenia, lupul – lăcomia, leul – puterea, iepurele – frica.

Exerciţiu:

  1. Citeşte antologia 40 de fabule româneşti şi identifică alte trăsături întruchipate de personaje.
  2. Citeşte, la alegere, o fabulă scrisă de Grigore Alexandrescu şi identifică: tema, semnificaţia personajelor, structura şi prozodia acesteia.

Simbolismul

Apariţie:

Ultimele trei decenii al secolului al XIX-lea, în Franţa.

Program:

Articolul Simbolismul publicat de Jean Moreas în Le Figaro litteraire.

Poezii care ilustrează trăsături ale curentului: Corespondenţe de Charles Baudelaire şi Arta poetică de Paul Verlaine.

Trăsături:

  • Sinestezia (corespondenţele) dintre parfum, culoare şi sunet pentru a contura realitatea.
  • Folosirea sugestiei şi a simbolurilor.
  • Cultivarea stărilor sufleteşti neclare (spleen).
  • Muzicalitatea obţinută prin repetiţii, refren, asonanţe.
  • Dorinţa de a evada în spaţii exotice sau la fiorduri.
  • Prezenţa citadinului: oraşul, parcul, grădina publică, periferia.
  • Cromatica – preferinţa pentru mov sau violet.
  • Anotimpurile preferate: primăvara şi toamna.
  • Apar frecvent invocate boli ca: ftizia, nevroza.
  • Preferinţa pentru versul liber.
Continuă lectura „Simbolismul”

Naturalismul

Apariţie:

Ultimele decenii al secolului al XIX-lea, în Franţa.

Program:

Romanul experimental de E. Zola (1880).

Trăsături:

  • Copierea fotografică a realităţii.
  • Valorificarea metodei experimentalismului în literatură.
  • Valorificarea biologicului, adică a eredităţii maladive şi a instinctelor umane.
  • Prezentarea unor aspecte sumbre.
  • Stilul sobru.
  • Folosirea unui limbaj variat prin intermediul căruia sunt subliniate trăirile personajelor şi provenineţa socială.
Continuă lectura „Naturalismul”

Romantismul

Apariţie:

Din prima jumătate a secolului al XIX-lea până în a doua jumătate a secolului, în Franţa.

Programul:

Prefaţa la drama Cromwell de Victor Hugo (1827)

Trăsături:

  • Evadarea în vis, imaginaţie, în trecut.
  • Primatul sensibilităţii şi al imaginaţiei creatoare.
  • Preferinţa pentru teme ca: iubirea, natura, istoria.
  • Descoperirea şi valorificarea ca sursă de inspiraţie a folclorului.
  • Amestecul genurilor.
  • Atracţie pentru pitoresc, mister, fantastic.
  • Folosirea antitezei ca procedeu în crearea personajelor sau în prezentarea temelor.
  • Libertatea în creaţie, în alegerea formelor poetice.
  • Îmbogăţirea limbajului.
Continuă lectura „Romantismul”

Clasicismul

Apariţie:

Secolul al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea, în Franţa.

Program:

Arta poetică de Boileau (1674)

Trăsături:

  • Descoperirea culturii şi a modelelor din Antichitatea greco-latină.
  • Primatul raţiunii în artă, îmbinarea Frumosului cu Binele şi Adevărul.
  • Preocupare pentru echilibru, armonie, măsură.
  • Opera literară respectă regula celor trei unităţi: de loc, de timp şi de acţiune.
  • Autorul este obiectiv.
  • Stilul se caracterizează prin concizie, claritate, precizie.
Continuă lectura „Clasicismul”