Gîrmacea Gabriela – Ora de Limba şi literatura română

Trăsături generale:

• Este specific presei scrise şi audio-vizuale.
• Specii: ştirea (scurtă şi dezvoltată), informaţia, interviul, reportajul, ancheta, anunţul publicitar, diferite tipuri de cronici (dramatică, de film, muzicală, sportivă etc.) sau de articole.
• Limbajul este accesibil persoanelor cu o educaţie medie. Se pot utiliza cuvinte cu sens denotativ, însă nu este exclus nici sensul conotativ al termenilor, mai ales când presa îşi propune să emoţioneze sau să satirizeze un obicei sau o atitudine.
• Presa prezintă informaţii de interes general.
• Titlurile articolelor trebuie să atragă atenţia opiniei publice. De aceea, titlurile frapează şi se pot formula eliptic.
• Scopul comunicării poate fi: informativ, emotiv, persuasiv etc. În regimurile totalitare, presa a fost folosită cu scop agitatoric şi/sau propagandistic.
• Informaţia din presă este însoţită de imagini.
• Există ziare şi reviste specializate pe domenii: gastronomie, modă, literatură, istorie, ştiinţă, tehnică etc. În acest caz, se poate vorbi de un amestec între stiluri: publicistic şi beletristic sau publicistic şi ştiinţific.

Exerciţii:

Alege un ziar sau o revistă de la chioşc şi citeşte articolele publicate.

1. Cum a fost redactată? Ce observaţii poţi face?
2. Identifică trăsături ale stilului publicistic.
3. Care sunt temele abordate în revistă/ziar?
4. Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, un articol care ţi-a atras atenţia.

În cronica de film este analizată o peliculă recent apărută în cinematografe. Criticul de film face referiri cu privire la regie, scenariu, jocul actorilor, costume, coloana sonoră, producător etc. Este foarte important ca acesta să fie informat cu privire la modul în care au decurs filmările sau locul în care s-a turnat pelicula, cum s-au ales actorii şi care a fost intenţia regizorului.

Pe parcursul analizei, se fac aprecieri referitoare la jocul actorilor, la modul în care a fost înţeles şi creat personajul, iar observaţiile vor fi exprimate obiectiv şi se recomandă să fie bine documentate. Sunt actori şi regizori care dau interviuri şi îşi prezintă viziunea sau dificultăţile avute pe platoul de filmare. Este bine ca aceste detalii să fie aduse la cunoştinţa publicului, întrucât stimulează interesul acestuia pentru vizionarea filmului.

Pentru că filmele sunt premiate la diferite festivaluri, este bine ca cititorul să găsească în cronică referiri cu privire la motivaţia juriilor care au remarcat regizorul, unii actori, costumele, coloana sonoră, producătorul etc. Premiile pot constitui un alt motiv pentru vizionarea filmului.

Exerciţiu:

Redactaţi cronica unui film recent vizionat.

În cronica dramatică este analizat un spectacol de teatru. Criticul de teatru prezintă un spectacol recent din repertoriul unui teatru şi urmăreşte cu atenţie: regia, scenografia, jocul actorilor, costumele, coloana sonoră, jocul de lumini. Este foarte important ca, pe parcursul analizei, să fie prezentată concepţia regizorală, iar observaţiile să fie obiective.

O cronică dramatică este o recomandare pentru public de a vedea sau nu un anumit spectacol, dar poate, în acelaşi timp, să genereze discuţii cu privire la reprezentarea scenică sau la tendinţele noi din teatru.

Exerciţii:

1. Redactaţi cronica unui spectacol de teatru vizionat la televiziune sau ascultat la radio.
2. Creaţi un afiş al spectacolului pe care l-aţi vizionat sau l-aţi ascultat.

Aspecte generale

Termenul cronică are mai multe sensuri. Primul, şi cel mai cunoscut, ne aminteşte de lucrările cu specific istoric din Evul Mediu în care evenimentele sociale, politice, familiale etc. sunt prezentate în ordine cronologică. Al doilea sens se referă la o specie publicistică în care se comentează o serie de evenimente: politice, culturale, economice, sociale etc. Cel de-al treilea sens este legat de viaţa politică actuală. Este vorba despre scurtele comunicări oficiale privind componenţa guvernului sau mişcări ale corpului diplomatic.

În presă, apar tot felul de cronici al căror scop este de a informa cititorii cu privire la evenimentele vieţii publice: spectacole de teatru, expoziţii, filme, concerte etc. Cronicarul trebuie să observe cu atenţie fenomenul sau evenimentul (cultural, politic, economic etc.), să analizeze subiectul cu obiectivitate, să cunoască limbajul de specialitate, să se documenteze şi să fie la curent cu noutăţile, să fie talentat.

Scrierea unei cronici presupune respectarea unei structuri.

Introducerea. Cronicarul trebuie să precizeze o serie de detalii: locul şi momentul desfăşurării evenimentului, participanţii şi tema abordată.

Cuprinsul. Aici se vor analiza, cu argumente pro sau contra, ideile exprimate în introducere.

Încheierea. Cronicarul se va referi la implicaţiile evenimentului, ţinând cont de contextul în care acesta se desfăşoară.