Terminologie

Act – diviziune a textului dramatic ce reprezintă o etapă în desfăşurarea acţiunii.

Tablou – diviziune a unei piese de teatru sau subdiviziune a unui act care marchează schimbarea decorului, trecerea timpului etc.

Scenă – subdiviziune a unui act dintr-o operă dramatică, marcată prin intrarea sau ieşirea unor personaje.

Antract – pauza dintre două acte sau două părţi ale unei reprezentaţii, ale unui spectacol.

Didascalie – instrucţiune dată actorilor şi regizorilor de autorul unei piese.

Cânticel comic – monolog comic, satiric, în versuri, în care alternează părţi recitate cu cele cântate.

Scenografie – arta de a picta decoruri pentru teatru.

Regie – concepţia interpretării unui text dramatic ce urmează să devină spectacol.

Aplicaţie

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

Bogăţia nu este în aer sau în pãmânt, ci în braţe, şi unde lipsesc braţele sau calitatea producţiei e proastã, nu poate fi nici vorbă măcar de ţară bogată… Deci, în ţară săracă am voit sã introducem de-a gata toate formele civilizaţiei apusene. Trebuiau şcoli. Prin ce le puteai înfiinţa? Dupã cum am spus, buruiana noastră de leac, prin muncă. Trebuia ca şcolile puţine, câte erau, să se ridice la cel mai înalt grad de dezvoltare cu putinţă… Aceasta ar fi fost calea de dezvoltare prin muncã. Am luat calea contrară. Pe vechii profesori, 20 de liceu, i-am prefăcut în profesori de universitate, deşi nu se potriveau deloc, căci nu se ocupaseră toată viaţa cu un singur obiect, apoi am fãcut o mulţime de şcoli secundare, pe care le-am umplut cu care cum ne-au ieşit înainte, apoi mii de şcoli primare, unde, la numirea personalului, chiar de cap ne-am fãcut. Afirmăm că sunt sute de învăţători care nu ştiu sã despartă cuvintele unul de altul, nici să pună punct şi virgulă unde trebuie. Nu mai pomenim de sintaxă sau de ortografie, căci în privinţa aceasta e babilonie-curată, şi fiecine crede că poate scrie cum îi place… Oameni care nu ştiu bine să scrie şi să citească în ăara noastră sunt mulţi şi vor fi din ce în ce mai mulţi. Toţi au dreptul de-a fi funcţionari ai Statului, sub diferite forme, şi toţi aspiră ca măcar subprefecţi să le dea Dumnezeu să ajungă… şi astfel, mii de oameni râvnesc în ţara aceasta să capete avere şi onoruri pe calea Statului sau, cel puţin, să trăiască de la dânsul.

(Mihai Eminescu – Ilustraţii administrative)

Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din textul citat:

1. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?

2. Ce tip de text este acesta (argumentativ, informativ, descriptiv, narativ, epistolar, memorialistic etc.)? Motivează răspunsul.

3. Ce elemente importante de conţinut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?

Aplicaţie

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

Orice concepție artistică este în esența ei ideală, căci ne prezentă reflexul unei lumi închipuite. Prin chiar aceasta ne produce caracteristica impresie personală. Tipurile înfățișate în comediile d-lui Caragiale trebuie să vorbească cum vorbesc, căci numai astfel ne pot menține în iluzia realității în care ne transportă. Menținerea acestei iluzii este singurul element hotărâtor, și un limbagiu academic în gura lui Nae Ipingescu ar nimici toată lucrarea; pe când în gura lui Ramiro din eleganta Sara la curte a d-lui Ioan Cerchez este foarte potrivit.

Continuă lectura „Aplicaţie”

Aplicaţie

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

Art. 54. –

(1) Accesul public în pădure este permis numai în zone amenajate și pe trasee marcate în acest sens.

(2) Accesul public în fondul forestier național cu autovehicule, motociclete, ATV-uri sau mopede este interzis, cu excepția activităților sportive, de recreere și turism, care se pot practica numai cu acordul:

a) șefului ocolului silvic, în cazul administrării;

b) proprietarului, cu avizul șefului ocolului silvic, în cazul asigurării serviciilor silvice.

Continuă lectura „Aplicaţie”

Aplicaţie

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

Februarie 1884

WIEN, Ober-Döbling

in der Heilanstalt Leidesdorf-Obersteiner

Iubite domnule Eminescu,

Și scrisoarea D-tale cătră mine și scrisoarea de mai nainte cătră Chibici le-am cetit eu cu familia mea și eu toți amicii D-tale cu nespusă bucurie. Căci ne-au fost dovada sigură despre deplina D-tale însănătoșire. Nu te mira că-ți vorbesc mai întăi de bucurie, deși amândouă scrisorile sunt triste și concepute sub un fel de „deprimare a moralului“, cum ar zice galomanii noștri. Căci eu cred că tristețea D-tale trecătoare și desigur neîntemeiată, pentru noi rămâne dar bucurie curată.

Continuă lectura „Aplicaţie”

Ce este o scrisoare?

Scrisoarea este o formă de comunicare între două persoane, între două instituţii sau între o persoană şi o instituţie.

Sinonime: epistolă, răvaş.

Clasificare:

  • Scrisori oficiale: de plângere, de recomandare, de prezentare, de rugăminte.
  • Scrisori particulare: amicală, familială, de dragoste, de recomandare, de mulţumire, de felicitare, de condoleanţe, de reproş, de prezentare, de intenţie, de rugăminte.

Din punct de vedere formal, există anumite trăsături care se pot recunoaşte în orice tip de scrisoare:

  • data şi locul redactării scrisorii;
  • formulele de adresare şi de încheiere;
  • semnătura.

Conţinutul unei scrisori este adaptat situaţiei de comunicare (în funcţie de relaţia dintre emiţător şi receptor) şi scopului comunicării.

Scrisoarea se expediază prin poştă sau, în vremurile actuale, prin curierat rapid. Mai poate fi trimisă şi prin intermediul unei persoane.

Tot o formă de scrisoare este e-mailul (corespondenţa electronică).