Aplicaţie

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

Orice concepție artistică este în esența ei ideală, căci ne prezentă reflexul unei lumi închipuite. Prin chiar aceasta ne produce caracteristica impresie personală. Tipurile înfățișate în comediile d-lui Caragiale trebuie să vorbească cum vorbesc, căci numai astfel ne pot menține în iluzia realității în care ne transportă. Menținerea acestei iluzii este singurul element hotărâtor, și un limbagiu academic în gura lui Nae Ipingescu ar nimici toată lucrarea; pe când în gura lui Ramiro din eleganta Sara la curte a d-lui Ioan Cerchez este foarte potrivit.

Continuă lectura „Aplicaţie”

Aplicaţie

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

Art. 54. –

(1) Accesul public în pădure este permis numai în zone amenajate și pe trasee marcate în acest sens.

(2) Accesul public în fondul forestier național cu autovehicule, motociclete, ATV-uri sau mopede este interzis, cu excepția activităților sportive, de recreere și turism, care se pot practica numai cu acordul:

a) șefului ocolului silvic, în cazul administrării;

b) proprietarului, cu avizul șefului ocolului silvic, în cazul asigurării serviciilor silvice.

Continuă lectura „Aplicaţie”

Aplicaţie

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

Februarie 1884

WIEN, Ober-Döbling

in der Heilanstalt Leidesdorf-Obersteiner

Iubite domnule Eminescu,

Și scrisoarea D-tale cătră mine și scrisoarea de mai nainte cătră Chibici le-am cetit eu cu familia mea și eu toți amicii D-tale cu nespusă bucurie. Căci ne-au fost dovada sigură despre deplina D-tale însănătoșire. Nu te mira că-ți vorbesc mai întăi de bucurie, deși amândouă scrisorile sunt triste și concepute sub un fel de „deprimare a moralului“, cum ar zice galomanii noștri. Căci eu cred că tristețea D-tale trecătoare și desigur neîntemeiată, pentru noi rămâne dar bucurie curată.

Continuă lectura „Aplicaţie”

Ce este o scrisoare?

Scrisoarea este o formă de comunicare între două persoane, între două instituţii sau între o persoană şi o instituţie.

Sinonime: epistolă, răvaş.

Clasificare:

  • Scrisori oficiale: de plângere, de recomandare, de prezentare, de rugăminte.
  • Scrisori particulare: amicală, familială, de dragoste, de recomandare, de mulţumire, de felicitare, de condoleanţe, de reproş, de prezentare, de intenţie, de rugăminte.

Din punct de vedere formal, există anumite trăsături care se pot recunoaşte în orice tip de scrisoare:

  • data şi locul redactării scrisorii;
  • formulele de adresare şi de încheiere;
  • semnătura.

Conţinutul unei scrisori este adaptat situaţiei de comunicare (în funcţie de relaţia dintre emiţător şi receptor) şi scopului comunicării.

Scrisoarea se expediază prin poştă sau, în vremurile actuale, prin curierat rapid. Mai poate fi trimisă şi prin intermediul unei persoane.

Tot o formă de scrisoare este e-mailul (corespondenţa electronică).

Dialogul

Prin dialog se înţelege, la nivel general, o convorbire cu două sau mai multe persoane. Însă termenul mai poate avea şi alte semnificaţii. Astfel, în cadrul relaţiilor oficiale, între reprezentanţii unor ţări sau ai unor instituţii, se poate vorbi de un dialog între părţi.

Un alt sens specializat este cel literar. Dialogul este privit ca un mod de expunere folosit de genul epic sau dramatic, constând în alternarea replicilor personajelor. Când se foloseşte în genul epic, se marchează prin linia de dialog. În genul dramatic, apare numele personajului care rosteşte replica.

Fie că este vorba de un dialog în stil colocvial, fie că dialogul apare în situaţii oficiale sau în opera literare, acesta este susţinut de limbajul nonverbal (limbajul corpului: gesturi, mimică) şi de cel paraverbal (intonaţie, accent etc.). Prin dialog sunt comunicate puncte de vedere sau atitudini, se evidenţiază mentalităţi, educaţia persoanei/personajului sau apartenţa la o clasă socială.

Continuă lectura „Dialogul”

Suprapersonajul

Este definit drept un loc sau un eveniment unde sunt reunite mai multe personaje. Spaţiul sau evenimentul influenţează comportamentul personajelor.

Exemple de suprapersonaje:

  • Hanul în volumul Hanu Ancuţei de Mihail Sadoveanu este locul unde personaje din diferite clase sociale spun poveşti.
  • Călătoria personajelor din volumul Povestirile din Canterbury de G. Chaucer este un alt prilej de a prezenta stratificarea socială şi de a povesti pentru ca timpul să treacă mai repede.
  • Pandemia de ciumă din volumul Decameronul de G. Boccaccio îi determină pe tineri să plece la ţară pentru a se proteja. Ca să nu se plictisească, ei decid să spună în fiecare zi câte o poveste.