Gîrmacea Gabriela – Ora de Limba şi literatura română

Iată o întrebare interesantă la care îşi propune să răspunda Mircea Cărtărescu. Cartea a înregistrat un tiraj record fapt care dovedeşte că autorul este unul de notorietate, iar subiectul atrage marele public.

Continuă lectura „„De ce iubim femeile?” de Mircea Cărtărescu”

Cărţile lui Thomas Hardy impresionează prin analiza profundă a sentimentelor. Micile ironii ale vieţii este un volum de povestiri interesante prin atmosfera pe care o evocă, prin observarea atentă a relaţiilor interumane, dar şi prin temă: ironia destinului. În unele povestiri, este evidentă ideea că destinului nu i te poţi sustrage indiferent ce ai face, dar tema nu cunoaşte de fiecare dată abordarea tragică a scriitorilor antici, deşi, în unele povestiri, destinele personajelor au o astfel de nuanţă.

Continuă lectura „„Micile ironii ale vieţii” de Thomas Hardy”

Romanul are o poveste interesantă. Se pare că autoarea britanică l-a început în 1804, însă nu l-a terminat. A scris doar cinci capitole, pe care le-a păstrat sora sa, Casandra. Aceasta l-a dat unei nepoate şi i-a povestit intenţia surorii sale de a continua romanul, pe care obişnuia să-l citească membrilor familiei pe măsură ce lucra la el. Nepoata lui Jane Austen, Catherine Hubback, a continuat romanul. Aceeaşi intenţie a avut şi Merryn Williams. Cele două versiuni sunt asemănătoare.

Continuă lectura „„Familia Watson” de Jane Austen”

Este o carte pentru vacanţă, o lectură uşoară pentru o persoană care are timp să mediteze. Da, eu am meditat. La ce? La relaţiile interumane. Autorul reconstituie o epocă în care oamenii erau foarte atenţi cu semenii lor, îşi gândeau prudent ieşirile în lume, erau foarte atenţi la aparenţe, la maniere, la vestimentaţie, la sensul cuvintelor etc. Mentalul colectiv a evoluat mult.

Continuă lectura „„Cameră cu vedere” de E. M. Forster”

Este o carte pentru cei interesaţi să descopere spaţiul oriental plin de capcane. Autorul este un bun cunoscător al istoriei Imperiului Otoman, iar cărţile sale trădează minuţioasa documentare în vederea reconstituirii atmosferei de la curtea sultanilor.

Continuă lectura „„Mă numesc Roşu” de Orhan Pamuk”

De multe ori m-am întrebat care sunt criteriile de lectură ale americanilor, iar acum m-am lămurit. Cartea lui Pater Mayle nu pune probleme deosebite de tehnică narativă. Autorul stăpâneşte foarte bine modalitatea de construcţie a subiectului, îndeosebi a intrigii şi a suspansului.

Continuă lectura „„La vânătoare de Cezanne” de Peter Mayle”

Autorul a scris o parodie la adresa atmosferei care domneşte în Casa Albă şi a reuşit să ne dea o imagine a modului în care ştiu americanii să iasă din situaţiile critice sau să-şi aleagă o carieră. Din anturajul preşedintelui nu lipsesc: oportunistul, linguşitorul, egoistul, altruistul etc.

Continuă lectura „„Deranj la Casa Albă” de Christopher Buckley”

Romanul este o „companie” plăcută pentru cineva care pleacă într-o vacanţă scurtă şi vrea să-şi ia un „tovarăş” pentru zilele ploioase. Cititorul va descoperi o lume în care parcă timpul a stat sau, cel puţin, are o altă dimensiune în comparaţie cu cel al omului contemporan aflat într-o continuă agitaţie. Impresionează arta descrierii în roman şi talentul autorului de a investiga sufletul uman. Iată câteva pasaje care mi-au plăcut:

Continuă lectura „„O vară la ţară” de J. L. Carr”

Am citit-o cu multă plăcere şi mi-a confirmat că lucrurile simple îţi aduc întotdeauna cele mai multe bucurii, că este important să trăieşti în armonie cu alţii şi să dobândeşti astfel pacea interioară în momentele în care lumea pare că şi-a pierdut normalitatea. Este o carte plăcută prin atmosferă.

Am selectat nişte citate care mi-au atras atenţia pentru că au valoare de maximă sau de cugetare. Le notez aici cu speranţa că le vor citi alte persoane şi vor descoperi aceeaşi plăcere de lectură.

Continuă lectura „„Casa de pe colină” de Cesare Pavese”