Gîrmacea Gabriela – Ora de Limba şi literatura română

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Învăţaţii care scriu istoria popoarelor sunt de două feluri: unii, care din copilărie şi până la bătrâneţe au trăit tot între cărţi, iar alţii, care au trăit şi viaţa cea de toate zilele, cu luptele, necazurile, urâţeniile şi frumuseţile ei, cunoscând în carne şi oase oameni vii de toate felurile. Istoria scrisă de învăţaţii cărţilor e foarte bogată şi meştesugită în înşirarea faptelor omeneşti şi mai întotdeauna crede că poate da fără frică şi fără îndoire de sine pricinile şi urmările acestor fapte, aşa că avem răspunsuri limpezi la toate întrebările ce trebuie să le punem când privim tainica întreţesere a patimilor şi gândurilor omeneşti, singuratice ori de-ale mulţimilor, alcătuind vălmăşagul istoriei popoarelor.

Continuă lectura „Exerciţiul 5 – Latinitate şi dacism”

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Etnogeneza românilor apare astfel ca având trei componente fundamentale: substratul geto-dac; stratul roman; adstratul slav. Limba română este o limbă latină, structura gramaticală şi cea mai mare parte a fondului principal de cuvinte (60%) fiind de origine latină. Formarea poporului român a urmat aceleaşi faze ca şi etnogeneza italienilor, francezilor, spaniolilor şi portughezilor. Şi în cazul acestor popoare se întâlnesc cele trei componente de bază: substrat, strat şi adstrat. Astfel, de exemplu, la francezi, substratul este celto-galic, stratul roman, iar adstratul germanic (numele însuşi al poporului vine de la neamul germanic al francilor).

Continuă lectura „Exerciţiul 4 – Originea limbii”

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Am arătat mai înainte că nu poate fi vorba de dispariţia populaţiei autohtone, daco-gete, ca urmare a războaielor, aşa cum afirmă unii istorici străini, plecând de la idei preconcepute şi urmărind scopuri politice, nu ştiinţifice. Raţionamentul interesat al acestor istorici e următorul: din moment ce populaţia Daciei, după război, s-a alcătuit din colonişti străini, veniţi din altă parte, n-a fost prea greu ca urmaşii acestor colonişti să părăsească Dacia la ordinul împăratului Aurelian.

Continuă lectura „Exerciţiul 3 – Latinitate şi dacism”

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Primul paradox al domeniului român se referă la poziţia sa în spaţiul cultural european. Geografia şi istoria au plasat România între Europa centrală, Europa răsăriteană şi Balcani, asemeni unei insule de latinitate pierdute într-o mare slavă şi ungară. Aceasta a dus la apariţia a ceea ce eu voi numi paradoxul apartenenţei. Spaţiul român s-a format la frontiera a trei zone culturale diferite şi, asemeni oricărui spaţiu de frontieră, şi le-a apropiat, diferenţiindu-se în acelaşi timp de fiecare din ele.

Continuă lectura „Exerciţiul 2 – Latinitate şi dacism”

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Sub raportul limbii, cercetările întreprinse au putut stabili un număr de 160 de termeni româneşti care sunt de origine geto-dacă. Aceşti termeni privesc o arie foarte largă, începând cu corpul omenesc (buză, ceafă, grumaz, guşă), cu familia (băiat, copil, prunc, zestre), cu locuinţa (vatră, cătun), cu îndeletnicirile agricole, păstoreşti, viticole şi piscicole (mazăre, ţarină, baci, mânz, strungă, ţarc, urdă, zară, butuc, curpen, strugure, baltă, gard), cu mediul fizic (măgură, mal), cu flora (brad, bunget, butuc, codru, copac, curpen, mugure, strugure), cu fauna (balaur, barză, mistreţ, rânză, şopârlă, viezure), cu diferite acţiuni (a răbda, a speria, a zburda) etc.

Continuă lectura „Exerciţiul 1 – Originea limbii”