Exerciţiul 2 – Latinitate şi dacism

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Primul paradox al domeniului român se referă la poziţia sa în spaţiul cultural european. Geografia şi istoria au plasat România între Europa centrală, Europa răsăriteană şi Balcani, asemeni unei insule de latinitate pierdute într-o mare slavă şi ungară. Aceasta a dus la apariţia a ceea ce eu voi numi paradoxul apartenenţei. Spaţiul român s-a format la frontiera a trei zone culturale diferite şi, asemeni oricărui spaţiu de frontieră, şi le-a apropiat, diferenţiindu-se în acelaşi timp de fiecare din ele.

Continuă lectura „Exerciţiul 2 – Latinitate şi dacism”

Exerciţiul 1 – Originea limbii

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Sub raportul limbii, cercetările întreprinse au putut stabili un număr de 160 de termeni româneşti care sunt de origine geto-dacă. Aceşti termeni privesc o arie foarte largă, începând cu corpul omenesc (buză, ceafă, grumaz, guşă), cu familia (băiat, copil, prunc, zestre), cu locuinţa (vatră, cătun), cu îndeletnicirile agricole, păstoreşti, viticole şi piscicole (mazăre, ţarină, baci, mânz, strungă, ţarc, urdă, zară, butuc, curpen, strugure, baltă, gard), cu mediul fizic (măgură, mal), cu flora (brad, bunget, butuc, codru, copac, curpen, mugure, strugure), cu fauna (balaur, barză, mistreţ, rânză, şopârlă, viezure), cu diferite acţiuni (a răbda, a speria, a zburda) etc.

Continuă lectura „Exerciţiul 1 – Originea limbii”

Ce este un joc?

Joc – definiţie:

  • activitate distractivă la copii;
  • acţiunea de a juca – dans;
  • competiţie sportivă, mod de a juca, de a se comporta într-o întrecere sportivă;
  • acţiunea de a interpreta un rol într-o piesă de teatru;
  • totalitatea obiectelor care formează un ansamblu, un set folosit la practicarea unui joc.
  • deplasare relativă pe o direcţie dată între două piese asamblate;
  • model simplificat şi formal al unei situaţii, construit pentru a face posibilă analiza pe cale matematică a acestei situaţii.
Continuă lectura „Ce este un joc?”