Gîrmacea Gabriela – Ora de Limba şi literatura română

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„În 1806, am întâlnit încă multe femei purtând îmbrăcămintea orientală, trăind în case fără mobile şi cu bărbaţi geloşi nevoie mare.

Însă revoluţia care s-a petrecut atunci la Iaşi, apoi la Bucuresti şi în provincie, a fost pe cat de rapidă pe tot atât de completă: după un an, toate femeile din Moldova şi din Ţara Românească au luat portul european. De pretutindeni, au sosit, în cele două capitale, negustori de mode, croitorese… de la Viena şi de la Paris…

Continuă lectura „Exerciţiul 16 – Dezbatere”

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Când am început a înţelege cele ce se petrec în lume, intrase de curând în cursul timpului un secol nou, secolul al XlX-lea, secol mare şi luminos între toate, menit a schimba faţa lucrurilor pe pământ, de la apus la răsărit; secol care a adus cu dânsul o civilizaţiune cu totul şi cu totul nouă, nebănuită şi nevisată de timpii anteriori; civilizaţiune ieşită din descoperirile ştiinţifice datorite geniului omenesc, care a dat râurilor, mărilor şi oceanelor vapoarele, a înzestrat continentele cu drumuri-de-fier, a luminat pământul cu gaz şi cu scânteia electrică, ne-a dăruit telegrafia, telefonia şi fotografia; prin mecanică şi prin chimie a transformat toate artele şi măiestriile, a însutit şi înmiit producţiunea şi a rădicat pe om din robie şi din apăsare la egalitate şi libertate; a văzut renăscând ca din cenuşe state nouă ca Grecia, ca Belgia, România, Serbia şi Bulgaria. […]

Continuă lectura „Exerciţiul 15 – Literatura paşoptistă”

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Pe când uitasem că suntem români şi că avem şi noi o limbă, pe când ne lipseau şi cărţi şi tipografie; pe când toată lumea se aruncase în dosii ca babele în căţei şi motani, căci la şcoala publică se învaţă numai greceşte; când, în sfârşit, literatura română era la darea sufletului, câţiva boieri, ruginiţi în românism, neputându-se deprinde cu frumoasele ziceri, şedeau trişti şi jăleau perderea limbii. […] Tot însă mai rămăsese o şcoală pre care aceşti buni bătrâni o priveau ca singur azilul prigonitei limbi, şcoala unde se învăţa încă româneşte, aproape de Iaşi, în monastirea Socola.

Continuă lectura „Exerciţiul 14 – Literatura paşoptistă”

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„În zorile lumii moderne, „originea” se bucură de un prestigiu aproape magic. A avea o „origine” bine stabilită însemna, de fapt, a te prevala de o origine nobilă. „Suntem urmaşii Romei!” repetau cu mândrie intelectualii români din veacul al XVIII-lea şi al XlX-lea. Conştiinţa descendenţei latine era însoţită la ei de un fel de participare mistică la măreţia Romei. […]

Continuă lectura „Exerciţiul 13 – Mitologie”

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Iluminismul este ieşirea omului din starea de minorat de care el însuşi s-a făcut vinovat. Minoratul înseamnă neputinţa de a se servi de propriul său intelect fără a fi condus de altcineva. Acest minorat provine din vina noastră, dacă motivul sau nu este o deficienţă a intelectului, ci lipsa de hotărâre şi curaj în a face uz de el fără conducerea altuia. Sapere aude! Să ai curaj în folosirea propriului tău intelect! Este deci deviza iluminismului…

Continuă lectura „Exerciţiul 12 – Iluminism”

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Dimitrie Cantemir este conştiinţa cea mai cuprinzătoare şi mai adâncă din toată cultura şi literatura noastră de până la jumătatea veacului al XVIIl-lea. A fost comparat cu Lorenzo dei Medici, cu Leibniz şi cu Voltaire. Spre el, spre opera lui, converg ca într-un summum toate liniile de forţă ale spiritualităţii româneşti: acţiunea politică şi militară, ca efort colectiv în vederea scuturării jugului otoman secular şi pentru câştigarea autonomiei statale depline; istoria, ca argument în favoarea dreptului de a exista şi de a se afirma al poporului nostru între celelalte popoare ale lumii; ştiinţa, ca semn şi treaptă superioară a luminării minţii, la începutul unui secol care avea să cultive raţiunea mai presus de orice; literatura, ca manifestare plenară a limbii naţionale, în cel puţin o capodoperă, dăinuind peste veacuri şi uimind încă prin nebănuitele-i frumuseţi de artă a cuvântului: Istoria ieroglifică.

Continuă lectura „Exerciţiul 11 – Dimitrie Cantemir”

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Înflorirea, cu totul remarcabilă, a scrierilor cu caracter istoriografic pe care o adăpostesc secolul al XVII-lea şi primele decenii ale veacului următor, atât în Moldova, cât şi în Ţara Românească, nu a reprezentat nicidecum un fenomen conjunctural.

Continuă lectura „Exerciţiul 10 – Istoriografie”

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Puternicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască, după aceste cumplite vremi anilor noştri, cândva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vreme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă, şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtu cetitul cărţilor.

Continuă lectura „Exerciţiul 9 – Istoriografie”

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Problema esenţială pentru Grigore Ureche este neîndoielnic aceea de a-şi scrie cronica în româneşte. În secolul al XVII-lea, româna se afla faţă de slavonă în acelaşi raport în care s-au aflat faţă de latină romana rustica, adica italiana comună, în duecento, theodiscus sau germana populară cu începere din secolul al VIII-lea sau le roman, franceza populară, în secolul al IX-lea. A scrie în limba vulgară şi nu în aceea cultă nu reprezintă pentru cronicar doar o inovaţie, cu imense consecinţe de ordin practic […], ci şi o mare dificultate în sine.

Continuă lectura „Exerciţiul 8 – Istoriografie”

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Se pune întrebarea, de ce romanii, în timpul crizei economice din veacul al lll-lea, au sacrificat numai provincia Dacia, retrăgând autorităţile, pe orăşenii bogaţi şi în parte, temporar şi legiunile, pe când celelalte provincii din Europa ale imperiului au mai rămas în starea lor dinainte, timp de mai multe secole? Dacia fusese ultima provincie cucerită de imperiu în Europa şi a fost prima părăsită, pentru că organizarea ei economică, bazată pe oraşe şi pe economia de schimb în cadrul imperiului nu era deplin consolidată. Nu încape îndoială că retragerea legiunilor şi a reprezentanţilor stăpânirii centrale a fost precedată de o retragere a oamenilor de afaceri, a stăpânilor de sclavi, de mine de aur şi a negustorilor. Plecarea celor bogaţi, odată cu ruina economică, a făcut ca provincia să nu mai aibă preţ pentru imperiu. Dacia a fost sacrificată pentru că valoarea ei nu mai însemna prea mult în organismul economic al imperiului condus de o oligarhie orăşenească.

Continuă lectura „Exerciţiul 7 – Latinitate şi dacism”