Gîrmacea Gabriela – Ora de Limba şi literatura română

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„De ce este important să ştim mai multe despre valorile europene? UE se bazează pe valorile respectării demnităţii umane, libertăţii, democraţiei, egalităţii, statului de drept şi a respectării drepturilor omului, inclusiv drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranţă, justiţie, solidaritate şi egalitate între bărbaţi şi femei. România aderă la UE cu propriul set de valori.

Continuă lectura „Exerciţiul 9”

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Consiliul European este forul politic suprem al UE şi totodată instituţia care a promovat în mod decisiv procesul de integrare europeană. Consiliul European este alcătuit din şefii de stat şi de guvern, preşedintele şi un alt membru al Comisiei Europene şi miniştrii de externe. Miniştrii de externe şi membrul Comisiei Europene au doar rol consultativ. Consiliul European este o instituţie interguvemamentală, în timp ce Consiliul Uniunii Europene, Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, Parlamentul European şi Curtea Europeană de Conturi sunt organe fuzionate ale Comunităţii Europene.

Continuă lectura „Exerciţiul 8”

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Art. 8. Dreptul la respectarea vieţii private şi familiale

1.Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului sau/şi a corespondenţei sale.

Continuă lectura „Exerciţiul 7”

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Datele de mai sus sunt rezultatul studiului Mobilitatea socială în satul românesc al cercetătorului Ioana Petre de la Institutul de Sociologie din Bucureşti.

Continuă lectura „Exerciţiul 6”

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Nouă din zece români nu merg deloc la cinematograf, operă sau teatru. În plus, cartea nu este printre preferinţele a jumătate dintre ei. […] Acestea sunt doar o parte din concluziile unui sondaj realizat de Centrul de Sociologie Urbană şi Regională.

Continuă lectura „Exerciţiul 5”

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Aud tot mai des o formulă care mă contrariază: „a citi cărţi”. „Ce faceţi în timpul liber?” „Citesc cărţi.” „Mai citeşte şi tu cărţi, că nu strică!” „Am auzit ca X citeşte cărţi.” Până mai ieri, cititul îşi subînţelegea complementul direct. Puteai, desigur, să citeşti şi gazete sau scrisori sau inscripţii, dar, în genere, a spune despre cineva că „citeşte”, că e „un tip citit”, că e „un mare cititor” implică, necesarmente, obiectul numit „carte”. Citim cărţi, ce altceva? Există, e drept, formula celebră a lui Miron Costin despre „cetitul cărţilor”. Dar ea se referea la o ocupaţie încă minoritară, care trebuia definită precis. În plus, cronicarul folosea pluralul având în minte, inevitabil, Cartea, pe care multiplicitatea „cărţilor” nu face decât să o reflecteze edificator.  („Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditorul nostru, Dumnezeu…”).

Continuă lectura „Exerciţiul 4”

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„1.Modernizarea educaţiei în perioada 2008-2013, astfel încât în 2014, atunci când un nou buget al UE va intra în vigoare, şcoala românească să fie perfect sincronizată cu realităţile şcolilor europene. Ne angajăm să refuzăm improvizaţiile determinate de motive politicianiste şi să modernizăm sistemul de educaţie cu migală şi cu moderaţie, pentru a da coerenţă parcursurilor şi opţiunilor individuale, în particular printr-o revizuire curriculară substanţială, care să fie orientată de competenţele cheie ce trebuie dobândite în şcoală.

Continuă lectura „Exerciţiul 3”

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Diferenţa esenţială dintre Est şi Vest este – cred – diferenţa dintre mânie şi calm, dintre tensiune şi destindere. E vorba de atmosfera în care respirăm, de climatul sufletesc al vieţii zilnice. Există şi în Occident enervări, insatisfacţii, răsteli şi chiar atacuri de furie. […] În genere însă, strada, magazinele, instituţiile, mijloacele de transport, scena politică, ziarele nu sunt locuri ale conflictului. Nu se vociferează, nu se schimbă injurii şi îmbrânceli, nu se caută harţagul cu orice preţ. În Răsărit, dimpotrivă, aerul e apăsător, ca deasupra unui câmp de luptă. S-ar zice că toată lumea urăşte pe toată lumea. Cearta este un mod de viaţă. Trăim din resentiment. Lupta politică vizează exterminarea adversarului, gazetăria e un apogeu al nervozităţii ofensive. Intelectualii se ceartă între ei, societatea civilă e o simplă manufactură a protestului, guvernul, preşedinţia şi parlamentul se epuizează în purulente manevre de gherilă. Clienţii îi detestă pe comersanţi şi comersanţii, pe clienţi, poporul s-a săturat de politicieni şi politicienii de popor, cultele religioase se excomunică reciproc. La volan te înfurii, în staţia de autobuz, la gară şi la aeroport te înfurii, la slujbă te înfurii, la televizor te înfurii. Românul de azi e, prin definiţie, mânios. […]

Continuă lectura „Exerciţiul 2”

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Dintre puterile exercitate social, singura care doreşte stabilirea unei mai mari puteri asupra celuilalt, singura care nu aspiră să se sporească pe ea în detrimentul celui asupra căruia se exercită, este puterea medicală. […] Că este aşa o dovedeşte acea particularitate a voinţei de-a îngriji, anume că reuşeşte să depăşească aspectele dezagreabile, uneori repulsive, ale activităţilor medicale. Tot aşa cum unei mame nu-i e silă să schimbe scutecele unui copil, nici medicului sau infirmierei nu-i repugnă cele mai dificile şi mai dezgustătoare aspecte ale profesiei. Fireşte, realitatea aduce multe corective acestei scheme ideale. Înainte de toate, profesiunile de îngrijire, şi mai cu seamă cariera de medic, aduc reputaţie şi sunt relativ bine plătite. „Doctorii fără arginţi” – Cosma şi Damian – au fost canonizaţi, ceea ce este o dovadă că nu-i găseşti pe toate drumurile.

Continuă lectura „Exerciţiul 1”