Afişul

Afişul este un gen de artă grafică cu funcție mobilizatoare, de informare, de reclamă, de instructaj etc. Prin intermediul acestuia, deoarece este expus public, se anunță ceva, se dau informații în legătură cu viața politică și culturală etc.

Afișul are un impact vizual mare. Este expus în locuri vizibile, strategice (în staţii de metrou sau de autobuz, la aviziere special amenajate etc.) unde circulă multe persoane. Dimensiunea unui afiş variază în funcţie de locul unde apare expus. Prin imagine şi cuvinte puţine, afişul transmite un mesaj unidirecţional care poate fi citit repede şi care are impact.

Continuă lectura „Afişul”

Articolul

Definiţie: Este o expunere scrisă, de dimensiuni reduse, cu specific publicistic, pe o temă culturală, economică, ştiinţifică, politică etc.

Articolul de fond exprimă punctul de vedere al unei redacţii în probleme actuale din societate.

Articolul-program cuprinde concepţia generală şi programul de activitate al unei publicaţii periodice la începutul apariţiei sale.

Continuă lectura „Articolul”

Grupajul de ştiri

În multe ziare, există seturi de informaţii, pe teme înrudite, care care se numesc grupaje de ştiri. Acestea sunt prezentate în casete speciale şi au loc fix în ziar, pentru ca cititorul să le poată găsi uşor de fiecare dată. Fiecare ştire din grupaj are un titlu şi conţine informaţii detaliate. La sfârşitul fiecărei ştiri, apare numele jurnalistului. Există cazuri când grupajul de ştiri poate fi redactat de aceeaşi persoană, dar, în funcţie de dimensiunea redacţiei, pot fi mai mulţi jurnalişti specializaţi într-un domeniu care să aducă informaţii separate ce pot fi grupate într-o singură rubrică.

Continuă lectura „Grupajul de ştiri”

Aplicaţie

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

Bogăţia nu este în aer sau în pãmânt, ci în braţe, şi unde lipsesc braţele sau calitatea producţiei e proastã, nu poate fi nici vorbă măcar de ţară bogată… Deci, în ţară săracă am voit sã introducem de-a gata toate formele civilizaţiei apusene. Trebuiau şcoli. Prin ce le puteai înfiinţa? Dupã cum am spus, buruiana noastră de leac, prin muncă. Trebuia ca şcolile puţine, câte erau, să se ridice la cel mai înalt grad de dezvoltare cu putinţă… Aceasta ar fi fost calea de dezvoltare prin muncã. Am luat calea contrară. Pe vechii profesori, 20 de liceu, i-am prefăcut în profesori de universitate, deşi nu se potriveau deloc, căci nu se ocupaseră toată viaţa cu un singur obiect, apoi am fãcut o mulţime de şcoli secundare, pe care le-am umplut cu care cum ne-au ieşit înainte, apoi mii de şcoli primare, unde, la numirea personalului, chiar de cap ne-am fãcut. Afirmăm că sunt sute de învăţători care nu ştiu sã despartă cuvintele unul de altul, nici să pună punct şi virgulă unde trebuie. Nu mai pomenim de sintaxă sau de ortografie, căci în privinţa aceasta e babilonie-curată, şi fiecine crede că poate scrie cum îi place… Oameni care nu ştiu bine să scrie şi să citească în ăara noastră sunt mulţi şi vor fi din ce în ce mai mulţi. Toţi au dreptul de-a fi funcţionari ai Statului, sub diferite forme, şi toţi aspiră ca măcar subprefecţi să le dea Dumnezeu să ajungă… şi astfel, mii de oameni râvnesc în ţara aceasta să capete avere şi onoruri pe calea Statului sau, cel puţin, să trăiască de la dânsul.

(Mihai Eminescu – Ilustraţii administrative)

Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din textul citat:

1. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?

2. Ce tip de text este acesta (argumentativ, informativ, descriptiv, narativ, epistolar, memorialistic etc.)? Motivează răspunsul.

3. Ce elemente importante de conţinut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?

Stilul publicistic

Trăsături generale:

  • Este specific presei scrise şi audio-vizuale.
  • Specii: ştirea (scurtă şi dezvoltată), informaţia, interviul, reportajul, ancheta, anunţul publicitar, diferite tipuri de cronici (dramatică, de film, muzicală, sportivă etc.) sau de articole.
  • Limbajul este accesibil persoanelor cu o educaţie medie. Se pot utiliza cuvinte cu sens denotativ, însă nu este exclus nici sensul conotativ al termenilor, mai ales când presa îşi propune să emoţioneze sau să satirizeze un obicei sau o atitudine.
  • Presa prezintă informaţii de interes general.
  • Titlurile articolelor trebuie să atragă atenţia opiniei publice. De aceea, titlurile frapează şi se pot formula eliptic.
  • Scopul comunicării poate fi: informativ, emotiv, persuasiv etc. În regimurile totalitare, presa a fost folosită cu scop agitatoric şi/sau propagandistic.
  • Informaţia din presă este însoţită de imagini.
  • Există ziare şi reviste specializate pe domenii: gastronomie, modă, literatură, istorie, ştiinţă, tehnică etc. În acest caz, se poate vorbi de un amestec între stiluri: publicistic şi beletristic sau publicistic şi ştiinţific.

Exerciţii:

Alege un ziar sau o revistă de la chioşc şi citeşte articolele publicate.

  1. Cum a fost redactată? Ce observaţii poţi face?
  2. Identifică trăsături ale stilului publicistic.
  3. Care sunt temele abordate în revistă/ziar?
  4. Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, un articol care ţi-a atras atenţia.