Categorie: PREZENTĂRI DE CARTE

Autorul britanic le propune cititorilor un roman de aventuri în care să se familiarizeze cu teoria relativităţii. Al este un copil de 12 ani care doreşte să călătorească în timp cu ajutorul unei maşinării create de tatăl său. Va trăi o serie de emoţii deoarece va încerca să-şi cunoască familia, să afle care au fost condiţiile în care a murit tatăl său şi va descoperi sentimentul prieteniei.

Continuă lectura „„Călătorie în timp în compania unui hamster” de Ross Welford”

Autoarea germană Katja Frixe a absolvit Ştiinţele Educaţiei şi s-a specializat ca traducătoare de carte pentru copii. Ea le propune preadolescenţilor pasionaţi de lectură să exploreze un univers magic. Acţiunea ultimului ei roman apărut la DPH are loc în librăria doamnei Eule, unde Clarei îi place să meargă zilnic. Când prietena ei cea mai bună se mută din oraş, librăria devine refugiul Clarei. Ce este magic în librărie? Motanul Gustaf ştie să facă rime şi oglinda ghiceşte gândurile cumpărătorilor.

Continuă lectura „„Librăria magică a dorinţelor” de Katja Frixe”

Fericirea se poate defini drept o stare sufletească de mulţumire intensă şi deplină. Cartea scrisă de Lois Blyth, Fericirea, anunţă de pe copertă că-şi învaţă cititorii cum să iubească viaţa şi să fie fericiţi. Poate părea uşor incredibil acest lucru că poţi să înveţi a trăi o stare sufletească. Însă nu este aşa. Cartea nu rămâne doar în sfera teoriilor legate de fericire, ci, într-un limbaj accesibil oricărei persoane, explică faptul că a fi fericit este la îndemâna tuturor şi vine din interiorul fiecărei persoane. Poţi fi fericit pentru că ai avut un succes în urma unui efort susţinut şi aceasta poate fi o împlinire profesională. În plan personal, poţi fi fericit fie făcându-i pe alţii, defavorizaţi de soartă, să fie fericiţi, fie învăţând să te bucuri de ceea ce ai: sănătate, familie, armonie etc.

Continuă lectura „„Fericirea” de Lois Blyth”

Din 1990, pe piaţa de carte din România, cărţile de dezvoltare personală au găsit imediat succesul scontat la public. Era normal acest lucru, deoarece societatea se afla în schimbare, lumea trebuia să se adapteze la noua realitate, iar visul de a trăi într-o societate care să semene cu cea occidentală, stârnea curiozitatea de a accede la anumite secrete referitoare la succesul în carieră. Au apărut cărţi motivaţionale, tipărite pe hârtie volumetrică, cu fonturi mari şi spaţii mari între rânduri care nu dădeau foarte multe detalii despre reuşitele profesionale, iar conţinutul putea fi redus la câteva fraze cu sfaturi pe care le puteai auzi chiar şi la colţul străzii.

Continuă lectura „Cărţi motivaţionale”

Cartea surprinde foarte bine spiritul francez al omului de rând. Mi-a plăcut să descopăr că modul în care am resimţit atmosfera zilnică din Franţa nu a fost o trăire singulară sau o închipuire. Niciodată nu am văzut pe chipul francezilor stresul zilnic şi aspectul acesta mi l-a confirmat şi romanul lui Clarke. De unde vine acest calm de invidiat? Dintr-o concepţie simplă de viaţă: uneori, lucrurile se rezolvă de la sine; nu trebuie să le grăbeşti soluţionarea. Şmecherii pot spune altfel şi nu greşesc: lasă pe mâine ce poţi face azi, pentru că poate nu mai e nevoie. Se poate spune şi aşa. Oricum, cartea mi-a plăcut. Autorul englez ştie să surprindă o serie de capcane care îl pândesc pe emigrantul plecat să lucreze într-o ţară străină şi care poate fi uşor înşelat de toţi şi de toate.

Continuă lectura „„Un an în merde” de Stephen Clarke”

Titlul constituie o trimitere la cartea lui Dan Brown. Clements îşi propune şi reuşeşte să copieze schema narativă din Codul lui daVinci, însă de data aceasta personajele nu sunt implicate în căutarea urmaşilor lui Isus, ci vor să deţină secretul datorită căruia autorii pot avea succes. Fiecare personaj implicat în căutarea secretului speră să scrie cartea cărţilor. Evident, romanul lui Clements este o parodie construită atent pe regulile suspansului tipice romanelor poliţiste, se citeşte usor şi se încadrează în categoria „Cartea de vacanţă”.

Continuă lectura „„Codul lui daVino” de Toby Clements”

Acest roman a fost ecranizat cu succes. Nu-mi aduc aminte dacă filmul a fost nominalizat la Oscar, însă distribuţia a fost una de excepţie: Anthony Hopkins, Emma Thompson. Filmul mi-a plăcut pentru atmosfera pe care o reconstituia, pentru costume şi jocul actorilor. Apoi am citit şi cartea cu teama că voi fi dezamagită, că nu voi regăsi aspectele care mi-au plăcut în film. N-a fost aşa. Am selectat nişte pasaje care mi-au plăcut din carte şi sper să-i încânte pe cei care-mi citesc observaţiile astfel încât să caute cartea.

Continuă lectura „„Howards End” de E. M. Forster”

Cartea prezintă povestea unui cuplu de britanici, care vine să-şi petreacă vacanţa într-o zonă preferată de artişti. Cuplul se îndrăgosteşte de loc şi se gândeşte la mutare. Viaţa într-un spaţiu cultural nou este plină de neprevăzut, iar adaptarea la stilul de viaţă francez nu se face uşor. Personajele reuşesc să treacă de asaltul prietenilor, care vin să-şi petreacă vacanţele neanunţaţi, şi de ciudăţeniile ritmului cotidian. Autorul foloseşte aceeaşi schemă epică dintr-un alt roman, Un an în merde. Umorul fin, uşor ironic, e cel care reuşeşte să dea savoare cărţii.

Continuă lectura „„Un an în Provence” de Peter Mayle”

Cartea a apărut în 1950, a fost nominalizată la Premiul Goncourt şi adaptată pentru micul ecran. S-ar mai fi putut numi În absenţa stăpânilor. Autoarea franceză şi-a plasat eroii pe malul Pacificului, unde se luptă pentru a supravieţui. Personajul central, Mama, duce o luptă de Sisif cu mareele. Toată energia ei se consumă în lupta cu natura. Deşi este învăţătoare şi ştie să cânte foarte bine la pian, Mama neglijează relaţiile cu cei doi copii.

Continuă lectura „„Stăvilar la Pacific” de Marguerite Duras”