Categorie: PREZENTĂRI DE CARTE

Ajunsã reginã la doar şase ani, Cristina a fost crescutã la curtea Suediei într-o manierã nonconformistã, însã, când împlineşte vârsta consideratã de cancelar şi de înalţii demnitari potrivitã de a se cãsãtori, ea rosteşte un discurs surprinzãtor pentru secolul al XVII-lea, în care îşi afirmã dorinţa de a-şi trãi viaţa cu riscul de a greşi, de a provoca neînţelegeri, disperare şi poate şi fericire, dar cu convingerea cã este stãpânã pe destinul ei. Este o primã manifestare a libertãţii de a-şi alege un stil de viaţã, de a lupta pentru propriile convingeri, de a înfrunta jocurile politice sau alianţele fãcute pe seama sa de diplomaţi sau de slujbaşi care îşi motiveazã acţiunile sau aranjamentele meschine prin scuza cã sunt în folosul ţãrii. În plus, toţi cei din anturajul reginei îi subestimeazã inteligenţa, fãrã sã ştie cã aceasta fusese educatã aparte, într-un stil liber: fãrã nicio interdicţie de a învãţa limbi strãine şi de a citi chiar cele mai controversate cãrţi ale momentului în contextul în care educaţia femeilor nu era o prioritate pentru societate. Astfel, Cristina refuzã sã facã jocurile de la curte, sã se conformeze regulilor şi vrea sã fie liberã.

Cuvinte-cheie: libertate, feminitate, putere, convingeri, încredere.

Acţiunea romanului E un rege nebun în Danemarca porneşte, cum însuşi autorul mãrturiseşte, de la o documentare fãcutã de fiul sãu, Jacopo, cu privire la regii din secolul al XVIII-lea. În prolog, Dario Fo menţioneazã cã sursele de inspiraţie au fost jurnalele, corespondenţa şi ziarele epocii. Pornind de la acestea, el reconstituie evenimente, gesturi, atmosfera de la curte, face portrete cu scopul de a prezenta lupta pentru putere, circulaţia ideilor iluministe la nivel european sau începuturile modernizãrii unui stat.

Continuă lectura „„E un rege nebun în Danemarca” de Dario Fo”

Romanul lui John Grisham are în centrul său traficul de cărţi. Negustorul de manuscrise este un roman plin de farmec ce frapează îndeosebi prin scenele create cu puternic impact vizual. Povestea este simplă, scrisă cu lejeritate, dar şi suspans. Nu lipseşte ingredientul spionaj, care dă întâmplărilor un anumit dinamism. Însă urmăritul, Bruce Cable, este versat, anticipează mişcărilor urmăritorilor. În ochii locuitorilor de pe insula Camino, el apare ca un profesionist în comerţul cu manuscrise. Bruce Cable organizează lansări de carte unde vânzările decurg bine, procură celor interesaţi cărţi cu autografe, ţine casa deschisă prietenilor care se adună la el pentru a afla noutăţile.

Continuă lectura „„Negustorul de manuscrise” de John Grisham”

Există mai multe romane în literatura universală în care personajul principal este un hoţ sau în care este prezentată imaginea hoţului de cărţi. Nu voi insista asupra subiectului acum, însă Allison Hoover Bartlett propune prin intermediul acestui roman un hoţ care fură din pasiune, nu neapărat pentru a face profit din vânzarea cărţilor. El este pasionat de cărţile rare pe care le urmăreşte atent, asemeni unui vântător încordat asupra prăzii. Gilkey, cunoscut în lumea librarilor şi a anticarilor pentru furtul de cărţi, ajunge să fie urmărit de Ken Sanders, un detectiv autodidact, prezent la marile târguri de carte.

Continuă lectura „„Omul obsedat de cărţi” de Allison Hoover Bartlett”

Autorul britanic le propune cititorilor un roman de aventuri în care să se familiarizeze cu teoria relativităţii. Al este un copil de 12 ani care doreşte să călătorească în timp cu ajutorul unei maşinării create de tatăl său. Va trăi o serie de emoţii deoarece va încerca să-şi cunoască familia, să afle care au fost condiţiile în care a murit tatăl său şi va descoperi sentimentul prieteniei.

Continuă lectura „„Călătorie în timp în compania unui hamster” de Ross Welford”

Autoarea germană Katja Frixe a absolvit Ştiinţele Educaţiei şi s-a specializat ca traducătoare de carte pentru copii. Ea le propune preadolescenţilor pasionaţi de lectură să exploreze un univers magic. Acţiunea ultimului ei roman apărut la DPH are loc în librăria doamnei Eule, unde Clarei îi place să meargă zilnic. Când prietena ei cea mai bună se mută din oraş, librăria devine refugiul Clarei. Ce este magic în librărie? Motanul Gustaf ştie să facă rime şi oglinda ghiceşte gândurile cumpărătorilor.

Continuă lectura „„Librăria magică a dorinţelor” de Katja Frixe”

Fericirea se poate defini drept o stare sufletească de mulţumire intensă şi deplină. Cartea scrisă de Lois Blyth, Fericirea, anunţă de pe copertă că-şi învaţă cititorii cum să iubească viaţa şi să fie fericiţi. Poate părea uşor incredibil acest lucru că poţi să înveţi a trăi o stare sufletească. Însă nu este aşa. Cartea nu rămâne doar în sfera teoriilor legate de fericire, ci, într-un limbaj accesibil oricărei persoane, explică faptul că a fi fericit este la îndemâna tuturor şi vine din interiorul fiecărei persoane. Poţi fi fericit pentru că ai avut un succes în urma unui efort susţinut şi aceasta poate fi o împlinire profesională. În plan personal, poţi fi fericit fie făcându-i pe alţii, defavorizaţi de soartă, să fie fericiţi, fie învăţând să te bucuri de ceea ce ai: sănătate, familie, armonie etc.

Continuă lectura „„Fericirea” de Lois Blyth”

Din 1990, pe piaţa de carte din România, cărţile de dezvoltare personală au găsit imediat succesul scontat la public. Era normal acest lucru, deoarece societatea se afla în schimbare, lumea trebuia să se adapteze la noua realitate, iar visul de a trăi într-o societate care să semene cu cea occidentală, stârnea curiozitatea de a accede la anumite secrete referitoare la succesul în carieră. Au apărut cărţi motivaţionale, tipărite pe hârtie volumetrică, cu fonturi mari şi spaţii mari între rânduri care nu dădeau foarte multe detalii despre reuşitele profesionale, iar conţinutul putea fi redus la câteva fraze cu sfaturi pe care le puteai auzi chiar şi la colţul străzii.

Continuă lectura „Cărţi motivaţionale”

Cartea surprinde foarte bine spiritul francez al omului de rând. Mi-a plăcut să descopăr că modul în care am resimţit atmosfera zilnică din Franţa nu a fost o trăire singulară sau o închipuire. Niciodată nu am văzut pe chipul francezilor stresul zilnic şi aspectul acesta mi l-a confirmat şi romanul lui Clarke. De unde vine acest calm de invidiat? Dintr-o concepţie simplă de viaţă: uneori, lucrurile se rezolvă de la sine; nu trebuie să le grăbeşti soluţionarea. Şmecherii pot spune altfel şi nu greşesc: lasă pe mâine ce poţi face azi, pentru că poate nu mai e nevoie. Se poate spune şi aşa. Oricum, cartea mi-a plăcut. Autorul englez ştie să surprindă o serie de capcane care îl pândesc pe emigrantul plecat să lucreze într-o ţară străină şi care poate fi uşor înşelat de toţi şi de toate.

Continuă lectura „„Un an în merde” de Stephen Clarke”