Categorie: PREZENTĂRI DE CARTE

Este o activitate cu scop informativ care îşi propune semnalarea unor lucrări apărute recent, identificarea persoanelor care au aceleaşi preferinţe literare sau orientarea spre lectură, formarea spiritului critic / de analiză / de reflecţie. Limbajul trebuie să fie simplu, dar convingător.

Structură:

• Formula de adresare în faţa publicului este momentul când se captează atenţia.
• Prezentarea autorului: câteva aspecte relevante din activitatea sa.
• Titlul cărţii, descrierea bibliografică: traducător, editură, colecţie, anul apariţiei etc.
• Rezumat: locul şi timpul acţiunii, teme, motive etc.
• Prezentarea personajelor şi a trăsăturilor acestora (pe scurt, folosindu-se câteva cuvinte relevante sau un citat reprezentativ).
• Mesajul autorului sau receptarea critică (apare pe coperta cărţii).
• Ce emoţii şi sentimente a stârnit cartea pe parcursul lecturii?
• Cărui tip de receptor i se adresează cartea?
• Cuvinte-cheie (maximum 5).

Apărută la DHP, cartea este o biografie de atmosferă şi se adresează unui cititor în formare care doreşte să fie informat cu privire la viaţa şi opera lui Mihai Eminescu. Informaţiile sunt prezentate atractiv, într-un limbaj accesibil şi dublate de fotografii de epocă, preluate din arhiva Muzeului Literaturii din Iaşi. La sfârşitul volumului, într-un plic, se află o broşură cu poezii accesibile din creaţia lui Mihai Eminescu.

La Didactica Publishing House, au apărut două cărţi de popularizare a ştiinţei foarte interesante: Dr. Albert prezintă prima mea carte despre Relativitate şi Dr. Albert prezintă prima mea carte despre Fizica Cuantică.

Autorul Sheddad Kaid-Salah Ferrón are două licenţe: fizică şi farmacie. I-a plăcut mereu să predea copiilor, adaptând ştiinţa la nivelul lor de înţelegere, şi l-a luat alãturi pe Eduard Altarriba, grafician şi ilustrator talentat care conduce la Barcelona un studio independent, Alababala, unde creează animaţii distractive şi practice pentru copii.

Aşadar, ei au gândit în abordarea acestor teme dificile un design grafic atractiv, respectând rigoarea ştiinţifică, iar informaþia au adaptat-o nivelului cognitiv al copilului, punând-o în relaţie cu aspecte ale vieţii cotidine, pentru a înţelege utilitatea şi importanţa demersului ştiinţific. Prezentate astfel, temele devin atractive nu numai pentru copii, ci şi pentru filologul din mine care a înţeles de ce nu s-a apropiat de ştiinţă. Criticul Alex Ştefănescu spunea cã literatura este un act de seducţie, iar afirmaţia lui trebuie extinsă şi la cărţile de ştiinţă. Cititorul trebuie captivat indiferent de subiectul cărţii, iar ştiinţa are nevoie de poveste.

Se afirmă când sunt analizate vânzările de carte sau tirajele că se citeşte puţin sau din ce în ce mai puţin. Nu este adevărat. Se citeşte. Cititorii contemporani sunt atraşi de romane şi îndeosebi de cele care răspund unei nevoi sau unei stări de spirit. Analizându-le comportamentul faţă de achiziţia de carte, am observat că unele titluri înregistrează tiraje fabuloase în străinătate şi am fost curioasă să aflu de ce. Astfel, mi-am cumpărat un roman scris de Raphaelle Giordano pe coperta căruia apărea menţiunea “peste un milion de exemplare vândute pe amazon.fr”. Informaţia mi-a stârnit curiozitatea şi am cumpărat romanul Noua ta viaţă începe când înţelegi că ai numai una, apărut la Didactica Publishing House.

Este un titlu lung, format dintr-o frază care atrage cititorul, deoarece transmite un mesaj simplu: trăieşte-ţi viaţa sau clipa, întrucât totul este trecător. Îndemnul nu este nou. Îl folosise în Antichitate Horaţiu: Carpe diem! Însă autoarea franceză Raphaelle Giordano îşi îndeamnă cititorul să-şi construiască întreaga viaţă pe analiza sentimentelor, a trăirilor dincolo de rutina care distruge.

Continuă lectura „Romanul terapeutic”

La Editura Didactica Publishing House, a apărut de curând o carte foarte interesantă: Cum să scrii ca un autor de bestseller de Tony Rossiter. Este o lucrare care prezintă 50 de scriitori ce au cunoscut succesul. Autorul le-a urmărit carierele (succesele, eşecurile şi maniera de a scrie). Nu şi-a propus să popularizeze o metodă anume, pentru că modul de a vedea lumea diferă. La fel şi subiectele. Alegând scriitori din perioade diferite, Tony Rossiter a observat o evoluţie a manierei de a scrie, a temelor de interes, a modului în care un eşec poate deveni într-un succes. Recomand această carte tuturor celor care vor să fie în intimitatea unor autori şi care vor să descopere un stil în încercarea de a-şi exersa condeiul.

Afirmând că îşi propune să evoce un destin fabulos, Diana Mandache face o analiză cu privire la alianţele marilor familii regale europene în contextul declanşării războiului, studiază jurnalul Reginei Maria aflat la Arhivele Naţionale ale României, de unde reproduce un important material iconografic, şi transcrie corespondenţa reginei cu mama sa, ducesa de Coburg, tradusă excelent din limba englezã de Lia Decei, în care sunt reflectate aspecte ale vieţii intime, dar şi schimbările pe care noul context politic le aduce în societate, în relaţiile interumane sau la nivelul mentalităţilor. Evidenţiind cã posteritatea a perceput-o pe Regina Maria în diferite ipostaze (regina-soră de caritate, regina diplomat, regina scriitoare), Diana Mandache adaugă în această carte o altă ipostază – regina-soldat. Acest portret este conturat prin materialul iconografic, ce ilustrează implicarea ei cu multã dăruire în activităţile care aveau loc în spatele frontului.

Continuă lectura „„Viva Regina Maria” de Diana Mandache”

Fotografiile incluse în volum datează din perioada 1869-2015, iar temele sunt diferite: aspecte de viaţă socială, războaie şi revoluţii, invenţii şi inventatori, mişcarea sufragetelor, expediţii la Polul Sud sau la Polul Nord, mijloace de locomoţie, exploziile de la Nagasaki şi Hiroshima, întâlniri dintre liderii politici etc. Este foarte frumoasã povestea construitã în jurul fiecãrei fotografii sau detaliile tehnice legate de perspectivă, încadrare, luminozitate, în condiţiile în care aceastã artă era la începuturi. Astfel, dintr-o imagine datată „Egipt, 17 noiembrie 1869“, care prezintă deschiderea Canalului Suez, cititorul pasionat de aceastã artă află: Tehnologia fotografică la vremea aceea era foarte laborioasă. Filmul, cum îl cunoaştem noi astăzi, nu se inventase încă. Fotografii foloseau negative pe sticlă, cu o emulsie de albumină (obţinută din albuş de ou) şi halidă de argint. Detaliile următoare descriu aparatul folosit şi perspectiva aleasă, semn că fotograful trebuia sã gândească dinainte ce anume dorea să imortalizeze, stătea în aşteptarea momentului potrivit ca luminozitate sau compoziţie şi nu putea face mai multe instantanee din cauza tehnicii, care era la început: Pentru a imortaliza momentul, fotograful necunoscut care a realizat această imagine a cărat, aşadar, un trepied greu şi l-a aşezat într-un punct mai ridicat, pe o terasă sau o schelă. Astfel, el a reuşit sã fotografieze succesiunea de vase împodobite de steaguri, care intrau în canal în ziua de 17 noiembrie, în prezenţa Împărătesei Eugenia, ultima suverană femeie a Franţei, şi a lui Ismail Paşa, Khedive al Egiptului. Iatã cât de subtil este plasată informaţia istorică, astfel încât volumul capătă aerul unei enciclopedii.

Continuă lectura „„100 de fotografii care au schimbat lumea” de Margherita Giacosa”

O biografie, dar şi o poveste de iubire dintre două personalităţi puternice. Ipek Çalişlar include în carte extrase din presa internaţională despre modul în care au fost interpretate mesajele transmise de cuplul prezidenţial din Turcia. Acestora li se adaugã scrisori, memorii ale celor care au fost în preajma celor doi, mărturii reticente ale familiei etc.

Autoarea nu şi-a propus să scrie o istorie romanţată, ci o carte foarte bine documentată folosind diverse surse oficiale sau particulare. Nu i-a fost uşor să ajungă la acestea, pentru că multe dintre documentele care ar aduce lumină în relaţia celor doi se află sub un termen de restricţie cerut de familie pentru a nu fi făcute publice. Nu e greu de înţeles această discreţie. Se pare că societatea încă nu e pregătită să judece echidistant relaţia celor doi şi rolul fiecăruia în modernizarea statului. Se caută întotdeauna un vinovat.

Continuă lectura „„Doamna Atatürk” de Ipek Çalişlar”

Despre rolul covârşitor al soţiei sale în viaţa şi în opera sa, Thomas Mann a vorbit într-un discurs rostit cu ocazia celei de-a 70-a aniversãri: Vom rămâne împreună, mână în mână, chiar şi în împărăţia umbrelor. Dacă eu, esenţa existenţei mele, opera mea va dăinui în posteritate, ea [Katia] va trăi concomitent cu mine, alături de mine. Iată o frumoasă declaraţie de dragoste faţã de o persoană căreia omul şi scriitorul îi datorează totul. Povestea lor cu bune şi rele, cu suişuri şi coborâşuri, cu tot felul de încercări şi de provocări, de succese şi de căderi constituie o modalitate de a te apropia de istorie şi de a înţelege cum s-au raportat la aceasta oamenii, cum poţi supravieţui în momente de criză, cum să-ţi construieşti un destin sau unde poţi găsi reperele pentru a identifica normalitatea. O carte frumoasă pentru cei interesaţi să vadă realitatea din spatele operei.

Cuvinte-cheie: destin, călătorii, familie, genialitate, sacrificii.

Lapte negru a apărut în 2007 şi este o autobiografie romanţată, scrisă asemenea unui puzzle care ilustreazã trăirile interioare ale personajului central aflat în depresie după naşterea primului copil. Afirmând că: Această carte înfăţişează felul cum mi-am acceptat diversitatea interioară şi apoi am învăţat să fiu una, Elif Shafak discută tema libertăţii sub mai multe aspecte: de asumare a deciziilor, de imaginaţie, de exprimare, de gândire etc., analizând literatura universală feminină şi trecând cu uşurinţă de la factorul biografic sau al operei unei scriitoare la capitole în care se foloseşte de introspecþie sau de stilul publicistic: Vreme de săptămâni, luni şi uneori ani la rând, noi ne retragem în romanele pe care le scriem; rămânem în acel cocon imaginar, înconjuraţi de personaje fictive, trasând destine, crezându-ne Dumnezeu.

Continuă lectura „„Lapte negru” de Elif Shafak”