Categorie: PERSONAJUL

Este definit drept un loc sau un eveniment unde sunt reunite mai multe personaje. Spaţiul sau evenimentul influenţează comportamentul personajelor.

Exemple de suprapersonaje:

• Hanul în volumul Hanu Ancuţei de Mihail Sadoveanu este locul unde personaje din diferite clase sociale spun poveşti.
• Călătoria personajelor din volumul Povestirile din Canterbury de G. Chaucer este un alt prilej de a prezenta stratificarea socială şi de a povesti pentru ca timpul să treacă mai repede.
• Pandemia de ciumă din volumul Decameronul de G. Boccaccio îi determină pe tineri să plece la ţară pentru a se proteja. Ca să nu se plictisească, ei decid să spună în fiecare zi câte o poveste.

Caracterizarea directă:

• Autocaracterizarea;
• Caracterizarea făcută de alte personaje (descrieri sau mărturii);
• Caracterizarea făcută de narator.

Caracterizarea indirectă:

• Prin modul în care acţionează personajul (fapte);
• Prin modul în care gândeşte (se vor analiza circumstanţele);
• Limbajul arată apartenenţa la o clasă socială;
• Mediul în care trăieşte (casa, camera, oraşul).

Este un tip uman care apare într-o operă literară. Asemeni unei persoane, personajul literar are trăsături fizice şi de caracter, temperament, îşi conturează personalitatea pe parcursul acţiunii, dobândeşte trăsături morale.

Apare în operele epice şi dramatice.

Poate fi definit din mai multe puncte de vedere: moral (în raport cu sine), sociologic (este urmărit raportul dintre acesta şi colectivitate), estetic (în funcţie de principiile enunţate de un curent literar), filosofic (legătura dintre personaj şi univers).

Clasificare:

1. În funcţie de rolul ocupat în acţiune: principal (protagonist), secundar, episodic.
2. Din punct de vedere sociologic: individual, colectiv.
3. Din punct de vedere moral: pozitiv, negativ.
4. În funcţie de gradul de transfigurare a realităţii: personaj cu atestare istorică, personaj fictiv;
5. După curentul literar: clasic, romantic, realist, naturalist.