„Cel mai iubit dintre pământeni” de Marin Preda

Apariţie: 1980

Specia: roman realist, citadin, politic, de dragoste, de moravuri

Teme: familia, prietenia, iubirea, eşecul existenţial, destinul influenţat de mai mulţi factori: social, politic, economic.

Acţiunea: Marin Preda prezintă destinul personajului Victor Petrini care se confesează. El caută iubirea adevărată şi trăieşte câteva experienţe care-i vor marca destinul. Prima lui iubire a fost pentru Căprioara, care dispare misterios. Apoi o întâlneşte pe Matilda, care era soţia prietenului său, Petre Nicolau. Se căsătoreşte, au împreună un copil şi relaţia lor pare să fie mariajul ideal. Însă Matilda decide să divorţeze şi să se recăsătorească. Fără să fie vindecat sufleteşte după despărţirea de Matilda, Victor Petrini începe o altă relaţie cu Suzy, dar aceasta se sfârşeşte din cauza unui gest impulsiv: uciderea torţionarului, în teleferic. Despre iubirea pentru Matilda şi Suzy, criticul Eugen Simion afirma că reprezintă „istoria vieţii lui sociale”.

Dincolo de povestea de iubire a lui Victor Petrini, Marin Preda alege să introducă şi alte secvenţe pentru a contura atmosfera epocii. Şi astfel, în roman apar: moravurile din lumea universitară sau ale clasei politice care a ajuns recent la putere, alegerile pentru conducerea Uniunii Scriitorilor etc., aspecte care ilustrează că destinul omului este influenţat de cursul istoriei. Naraţiunea devine arborescentă şi sugerează verosimilitatea vieţii.

Marin Preda creează scene memorabile care ilustrează mentalităţi diferite şi conturează astfel schimbările sociale. Semnificative sunt cele în care el prezintă colectivităţi. De exemplu, la botezul copilului, se adună cele două ramuri ale familiei (Matilda şi Victor Petrini) şi autorul subliniază tensiunea dintre acestea. O criză nervoasă a Matildei evidenţiază diferenţele de percepţie cu privire la relaţia dintre un bărbat şi o femeie, scoate la iveală motivele din cauza cărora cei prezenţi nu se înţeleg.

Acţiunea evidenţiază şi abuzurile sistemului comunist care cenzurează corespondenţa. Victor Petrini fusese destituit de la catedra universitară din Cluj, deoarece un cuvânt dintr-o scrisoare expediată din Paris de un prieten, fusese interpretat greşit. Condamnat, el a cunoscut regimul crud de detenţie. Apoi, a fost trimis să muncească la Canalul Dunăre-Marea Neagră şi într-o mină de plumb. Nu şi-a mai putut recupera catedra universitară după ispăşirea unei pedepse false şi a fost nevoit să muncească umil pentru a se întreţine: la deratizare, într-o uzină şi într-un birou, unde începe să cunoască aspectele legate de dominaţia totalitară. Marin Preda redă fanatismul politic şi traumele pe care este nevoit să le suporte individul. Personajul central, Victor Petrini, se confesează, însă autorul nu rămâne fidel naraţiunii la persoana I şi introduce pasaje la persoana a III-a, unde lui Ciceo, personaj secundar, îi revine misiunea de a povesti mai departe drama protagonistului. Ultima frază din roman, „Dacă dragoste nu e, nimic nu e”, ilustrează că, în lipsa iubirii, individul îşi ratează existenţa în societatea totalitară.

„Iona” de Marin Sorescu

Apariţie: 1968 în revista Luceafărul. Face parte din trilogia Setea muntelui de sare, alături de Paracliserul şi Matca.

Teme: autocunoaşterea, destinul, libertatea, singurătatea, absenţa comunicării.

Titlul aminteşte de personajul biblic Iona, un proroc revoltat care este înghiţit de un chit şi pe care Dumnezeu îl eliberează după trei zile.

Specia literară: Autorul a subintitulat-o tragedie în patru tablouri, însă, fiind structurată ca un monolog alegoric, piesa iese din canon şi devine o parabolă dramatică.

Structura: patru tablouri. Didascaliile au o pondere foarte mare în text, ajutând la descifrarea simbolurilor.

Personajul întruchipează imaginea omului prins capcanele vieţii din care nu poate scăpa. Aflat în burta peştelui, Iona se zbate să scape, însă efortul său este inutil, pentru că, de fiecare dată când sapă, el află că este captiv într-un alt peşte. Marin Sorescu introduce ideea ce cercuri concentrice pentru a sugera că omul nu are nevoie doar de voinţă pentru a scăpa dintr-o situaţie-limită. În absenţa lui Dumnezeu, viaţa nu are sens. Personajul îşi uită identitatea, însă, când îşi aminteşte cine este, conştientizează ratarea existenţei sale. Gestul lui Iona de a-şi spinteca burta sugerează că drumul fiecăruia se află în sine, în interior.

„Lecţia despre cub” de Nichita Stănescu

Apariţie: vol. Opere imperfecte (1979)

Specia literară: artă poetică în care este discutată relaţia dintre creator şi lume, dintre opera de artă şi receptarea ei de către public.

Teme: condiţia artistului, receptarea creaţiei.

Titlul: aluzie la actul didactic. Iluzia că fiecare om poate crea ceva, însă creator poate fi doar cel care transmite un mesaj.

Continuă lectura „„Lecţia despre cub” de Nichita Stănescu”

„Moromeţii” de Marin Preda

Apariţie: 1955 (vol. I), 1967 (vol II.)

Teme: familia, timpul, satul din Câmpia Dunării, aflat în plin proces de deruralizare. Eugen Simion a afirmat despre temă: libertatea morală în luptă cu fatalităţile istoriei.

Acţiunea primului volum se desfăşoară cu trei ani înainte de al Doilea Război Mondial, pe durata verii.

Continuă lectura „„Moromeţii” de Marin Preda”