Categorie: GENUL LIRIC

Apariţie: 1889, revista Tribuna din Sibiu

Specia literară: baladă cultă în care se îmbină trăsături epice şi lirice.

Tema: datini şi obiceiuri.

Motive: nunta.

Structura baladei:

Primele strofe introduc cititorul într-o atmosferă desprinsă dintr-o poveste sau dintr-un basm, prezentându-l pe Săgeată şi pe fiica lui, Zamfira, care, deşi a fost peţită des, l-a ales drept mire pe Viorel, un băiat despre a cărui origine nu se precizează nimic, dar se menţionează că ar fi venit dintr-un afund de Răsărit. Portretul său este sumar alcătuit: Un prinţ frumos şi tinerel.

Continuă lectura „„Nunta Zamfirei” de George Coşbuc”

Definiţie: Specia genului liric în care este prezentată, în formă optimistă sau idealizată, viața și dragostea în cadrul rustic; poezie bucolică.

Trăsături:

• Prezenţa unui peisaj rustic şi feeric;
• Ilustrarea unor obiceiuri câmpeneşti;
• Imaginarea unui ritual al gesturilor de iubire;
• Atmosferă optimistă.

Opere:

Rodica de Vasile Alecsandri; Iarna pe uliţă de George Coşbuc.

În Antichitate, arta poetică era un tratat despre creaţia poetică în care apăreau notate o serie de reguli pentru scrierea unei opere literare. Aristotel este autorul lucrării Poetica, în care se referă la faptul că opera literară trebuie să încânte cititorul. El foloseşte termenul de mimesis. Alte arte poetice ale Antichităţii sunt semnate de Horaţiu şi de Quintilian.

Treptat, arta poetică a devenit o ramură a teoriei literare care se ocupă de creaţia poetică.

Continuă lectura „Arta poetică”

Este o specie a genului liric în care strofele au aceeaşi formă şi structură metrică, în care sunt exprimate elogiul, entuziasmul sau admiraţia faţă de o persoană, un ideal, un fapt eroic etc.

Continuă lectura „Oda”

Este o poezie descriptivă în care poetul exprimă stări sufleteşti prin prezentarea unor tablouri după natură.

Continuă lectura „Pastelul”

Este o poezie cu formă fixă în care fiecare strofă, începând cu cea de-a doua, comentează succesiv câte un vers din prima strofă, versul comentat repetându-se la sfârşitul strofei respective, iar ultima strofă reproducând în ordine inversă versurile primei strofe.

Continuă lectura „Glossa”

Este o poezie cu formă prozodică fixă, alcătuită din 14 versuri repartizate în două catrene cu rimă îmbrăţişată şi două terţine cu rimă liberă, în care ultimul vers conţine o subliniere expresivă a sentimentului dominant.

Continuă lectura „Sonetul”

Este opera lirică în care sunt exprimate sentimente de tristeţe, de melancolie, de jale, de dor.

Continuă lectura „Elegia”

Este opera lirică în care se identifică reflecţii cu privire la condiţia umană.

Continuă lectura „Meditaţia”

Vers – unitate prozodică elementară, alcătuită dintr-unul sau mai multe cuvinte, potrivit unei scheme şi determinată fie de cantitatea silabelor, fie de accent, fie de numărul silabelor.

Versul mai poate fi definit şi drept fiecare dintre rândurile care alcătuiesc strofele unei poezii.

Continuă lectura „Noţiuni de prozodie”