Categorie: GENUL DRAMATIC

Este specia genului dramatic cu subiect patetic, cu personaje însufleţite de o mare forţă pasională, puternic angrenate în conflicte violente, cu deznodământ nefericit.

Continuă lectura „Tragedia”

Este specia genului dramatic specifică literaturii moderne, cu caracter grav, în care este redată imaginea vieţii reale în datele ei contradictorii, în conflicte puternice şi complexe, adesea într-un amestec de tragic şi comic.

Continuă lectura „Drama”

Este specia genului dramatic al cărei subiect şi deznodământ provoacă râsul şi ridiculizează relaţii sociale şi etice, moravuri, defecte, tipuri umane etc.

Continuă lectura „Comedia”

Act – diviziune a textului dramatic ce reprezintă o etapă în desfăşurarea acţiunii.

Tablou – diviziune a unei piese de teatru sau subdiviziune a unui act care marchează schimbarea decorului, trecerea timpului etc.

Scenă – subdiviziune a unui act dintr-o operă dramatică, marcată prin intrarea sau ieşirea unor personaje.

Antract – pauza dintre două acte sau două părţi ale unei reprezentaţii, ale unui spectacol.

Didascalie – instrucţiune dată actorilor şi regizorilor de autorul unei piese.

Cânticel comic – monolog comic, satiric, în versuri, în care alternează părţi recitate cu cele cântate.

Scenografie – arta de a picta decoruri pentru teatru.

Regie – concepţia interpretării unui text dramatic ce urmează să devină spectacol.

Trăsături:

• Operele sunt scrise cu scopul de a fi reprezentate pe scenă.
• Apar personaje care rostesc replici. Moduri de expunere folosite: dialogul şi monologul.
• Textul este structurat în acte, scene, tablouri.
• Autorul este prezent în didascalii.
• Didascaliile prezintă: aspecte cu privire la scenografie (locul şi timpul acţiunii), detalii cu privire la vestimentaţie şi interpretare (limbajul nonverbal şi paraverbal).
• Acţiunea este construită pe baza unui conflict dramatic.

Continuă lectura „GENUL DRAMATIC”