Categorie: CURENTE LITERARE

Apariţie: Este un curent literar şi ideologic care apare în jurul revistei „Albatros”, condusă de Gellu Naum, şi care atinge o formă maximă de manifestare în anii ’60, prin scriitori ca: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Adrian Păunescu, Geo Dumitrescu.

Trăsături:

• ironia şi spiritul ludic;
• aboradarea marilor teme lirice: moartea, trecerea, destinul, cunoaşterea etc.;
• limbaj abstract şi concret, uneori ambiguu şi aparent lipsit de sens, absurd;
• ermetismul expresiei;
• teme: lupta cu sinele, relaţia creatorului cu lumea;
• insolitul imaginilor artistice.

Este o mişcare ideologică şi culturală care s-a manifestat în Europa occidentală între secolele al XIV-lea şi al XVI-lea. Mişcarea s-a manifestat pe fundalul unor condiţii sociale şi istorice ca:

• apariţia unor mari invenţii şi prin descoperiri geografice;
• înflorirea artelor şi a ştiinţelor;
• descoperirea culturii antice;
• dezvoltarea burgheziei;
• inventarea tiparului;
• reforma religioasă.

Continuă lectura „Renaşterea”

A apărut în primele decenii ale secolului al XX-lea, în Germania, în poezie şi pictură, ca o revoltă împotriva realismului sau a naturalismului, o căutare a unei realităţi psihologice sau spirituale, iar nu o înregistrare a unor evenimente exterioare surprinse în secvenţa lor logică.

Continuă lectura „Expresionismul”

Apariţia mişcării

Şcoala ardeleană a fost o mişcare culturală care a ilustra o perioadă istorică: procesul de formare a burgheziei şi a naţiunii române de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea.

Continuă lectura „Şcoala ardeleană”

A apărut în secolul al XVIII-lea, în Europa şi America, drept o replică la adresa barocului şi a încercat să înlăture dogmele religioase şi să infiltreze luminarea maselor pornind de la experienţa proprie.

Continuă lectura „ILUMINISMUL”

Este o mişcare opusă tradiţionalismului, cu o estetică de înnoire a expresiei şi de valorificare a tendinţelor citadine. Moderniste au fost considerate mişcările, tendinţele, experimentele literare şi artistice novatoare care au apărut la sfârşitul secolului al XIX-lea şi s-au manifestat până la sfârşitul perioadei interbelice. Acestea promovau noi principii de creaţie şi s-au manifestat în literatură, arhitectură, pictură, muzică, dans etc. Curentele moderniste sunt: expresionismul, ermetismul, parnasianismul, manifestările avangardiste.

Continuă lectura „Modernismul”

Prin tradiţionalism se înţelege un ataşament faţă de trecut, istorie, folclor, spiritualitate valori care sunt opuse modernismului şi care ilustrează specificul naţional. Sub această denumire se grupează curentele: poporanismul, sămănătorismul, gândirismul. Mişcarea a apărut la sfârşitul secolului al XIX-lea şi a continuat să se manifeste până la sfârşitul perioadei interbelice.

Continuă lectura „Tradiţionalismul”

Apariţie:

Ultimele trei decenii al secolului al XIX-lea, în Franţa.

Program:

Articolul Simbolismul publicat de Jean Moreas în Le Figaro litteraire.

Poezii care ilustrează trăsături ale curentului: Corespondenţe de Charles Baudelaire şi Arta poetică de Paul Verlaine.

Trăsături:

• Sinestezia (corespondenţele) dintre parfum, culoare şi sunet pentru a contura realitatea.
• Folosirea sugestiei şi a simbolurilor.
• Cultivarea stărilor sufleteşti neclare (spleen).
• Muzicalitatea obţinută prin repetiţii, refren, asonanţe.
• Dorinţa de a evada în spaţii exotice sau la fiorduri.
• Prezenţa citadinului: oraşul, parcul, grădina publică, periferia.
• Cromatica – preferinţa pentru mov sau violet.
• Anotimpurile preferate: primăvara şi toamna.
• Apar frecvent invocate boli ca: ftizia, nevroza.
• Preferinţa pentru versul liber.

Continuă lectura „Simbolismul”

Apariţie:

Ultimele decenii al secolului al XIX-lea, în Franţa.

Program:

Romanul experimental de E. Zola (1880).

Trăsături:

• Copierea fotografică a realităţii.
• Valorificarea metodei experimentalismului în literatură.
• Valorificarea biologicului, adică a eredităţii maladive şi a instinctelor umane.
• Prezentarea unor aspecte sumbre.
• Stilul sobru.
• Folosirea unui limbaj variat prin intermediul căruia sunt subliniate trăirile personajelor şi provenineţa socială.

Continuă lectura „Naturalismul”

Apariţie:

Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea până în azi, în Franţa.

Program:

Prefaţa la Comedia umană de H. de Balzac (1842), Realismul de Champfleury (1857).

Continuă lectura „Realismul”