Îmbogăţirea vocabularului se realizează prin mijloace interne (derivarea, compunerea şi conversiunea) şi prin mijloace externe (împrumuturile şi calcul lingvistic).
Continuă lectura „Mijloacele de îmbogăţire a vocabularului”Categorie: VOCABULAR
Structura semantică a vocabularului
- Polisemia
Definiţie: însuşirea unor cuvinte sau unităţi frazeologice de a avea mai multe sensuri.
Cuvintele polisemantice au multiple sensuri şi un element comun. Într-un context, există un singur înţeles al cuvântului.
Exemple:
carte: volum, învăţătură, scrisoare, carnet.
masă: mobilă, mâncare, ospăţ, banchet, una din mesele zilnice (micul dejun, dejunul, cina).
Continuă lectura „Structura semantică a vocabularului”Cuvintele de jargon
Definiţie: Limbaj specific anumitor categorii sociale, care reflectă dorința celor ce-l vorbesc de a se distinge de masa mare a vorbitorilor și care se caracterizează prin abundența cuvintelor și expresiilor pretențioase, de obicei împrumutate din alte limbi.
Persoanele care folosesc jargonul doresc să-şi arate superioritatea. În secolul la XIX-lea, majoritatea cuvintelor de jargon proveneau din limba franceză: mon cher, au revoir. În secolul al XX-lea, influenţa provine din limba engleză: snacks (gustări), locaţie (înseamnă chirie, dar este folosit pentru a desemna un loc), fast-food (minuturi), juice (suc).
Exerciţiu:
Prezintă cinci cuvinte de jargon şi contextele în care sunt folosite.
Argoul
Definiţie: Este un limbaj convenţional, folosit de anumite grupuri sociale (hoţi, vagabonzi, militari, elevi etc.), pentru a nu fi înţelese de restul societăţii.
Aceste grupuri transmit codat anumite mesaje. De aceea, se spune că exprimarea lor este „colorată”.
Exemple:
- a mangli-a fura;
- a hali-a mânca;
- copoi-poliţist;
- naşpa-urât;
- mahăr-şef, lider.
Unele cuvinte argotice pot forma o familie lexicală: a mardi, mardeală, mardeiaş.
Exerciţiu:
Scrie din memorie cinci exemple de cuvinte argotice şi prezintă semnificaţia acestora.
Neologismele
Definiţie: cuvintele intrate recent în limbă sau create prin mijloace proprii.
Neologismele arată modernizarea limbii şi a societăţii prin renunţarea la arhaisme. Apariţia lor a favorizat dezvoltarea sinonimiei lexicale sau perifrastice. Astfel, au apărut în limbă dublete:
- substantivale: amănunt/detaliu, belşug/abundenţă, veşnicie/eternitate, stih/vers, urmare/consecinţă.
- adjectivale: copilăresc/pueril, ceresc/celest, răzbunător/vindicativ, pământesc/teluric, uşor/facil.
- verbale: a opri/a sista, a încolţi/a germina, a sfătui/a consilia, a năzui/a aspira.
Neologismele se formează şi prin mijloace interne (derivare, compunere, conversiune).
Exemple: lacună-lacunar, a plasa-plasatoare, a uza-uzanţă.
Exerciţiu:
Citiţi cu atenţie textul următor şi subliniaţi cu o linie neologismele. Apoi, căutaţi în dicţionar semnificaţia acestora şi construiţi alte contexte.
Senzaţiile sunt imagini subiective ale realităţii obiective; ele reprezintă transformarea energiei stimulului exterior în fapte de conştiinţă prin intermediul activităţii analizatorilor.
Regionalisme
Definiţie: cuvintele specifice unei zone a ţării.
Clasificare:
- Fonetice: deşte, sară, chicior, dădăsupt.
- Lexicale: cucuruz, bolund, lepedeu.
- Morfologice: am plecatără, s-a fost deschis, mânce-l lupii, sara bună.
Exerciţii:
- Caută în dicţionar semnificaţia următoarelor regionalisme lexicale şi construieşte propoziţii cu acestea: colb, curechi, buhai, bai, ceteră, ogradă.
- Identifică în Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă trei regionalime lexicale şi prezintă semnificaţia acestora. Înlocuieşte regionalismele cu sinonimele lor în contextul în care le-ai identificat. Ce observi?
Arhaismele
Definiţie: cuvintele care au dispărut din limbă sau au încetat de a fi folosite.
Acestea ilustrează anumite etape ale limbii sau o epocă.
Continuă lectura „Arhaismele”Vocabularul
Definiţie: totalitatea cuvintelor dintr-o limbă.
Sinonim: lexic.
Clasificare:
- vocabularul activ – totalitatea cuvintelor folosite de o persoană şi care variază de la o categorie de vorbitori la alta.
- vocabularul pasiv – totalitatea cuvintelor specifice unei limbi pe care vorbitorii le înţeleg, dar nu le utilizează decât accidental.
- Vocabular de bază sau fundamental – fondul principal de cuvinte.
- Vocabularul secundar – masa vocabularului.
O altă semnificaţie a termenului vocabular se referă la totalitatea cuvintelor specifice unei anumite categorii sociale, unui anumit domeniu de activitate, unui anumit stil sau scriitor.