Autor: Girmacea Gabriela

Definiţie: Limbaj specific anumitor categorii sociale, care reflectă dorința celor ce-l vorbesc de a se distinge de masa mare a vorbitorilor și care se caracterizează prin abundența cuvintelor și expresiilor pretențioase, de obicei împrumutate din alte limbi.

Persoanele care folosesc jargonul doresc să-şi arate superioritatea. În secolul la XIX-lea, majoritatea cuvintelor de jargon proveneau din limba franceză: mon cher, au revoir. În secolul al XX-lea, influenţa provine din limba engleză: snacks (gustări), locaţie (înseamnă chirie, dar este folosit pentru a desemna un loc), fast-food (minuturi), juice (suc).

Exerciţiu:

Prezintă cinci cuvinte de jargon şi contextele în care sunt folosite.

Definiţie: Este un limbaj convenţional, folosit de anumite grupuri sociale (hoţi, vagabonzi, militari, elevi etc.), pentru a nu fi înţelese de restul societăţii.

Aceste grupuri transmit codat anumite mesaje. De aceea, se spune că exprimarea lor este „colorată”.

Exemple:

• a mangli-a fura;
• a hali-a mânca;
• copoi-poliţist;
• naşpa-urât;
• mahăr-şef, lider.

Unele cuvinte argotice pot forma o familie lexicală: a mardi, mardeală, mardeiaş.

Exerciţiu:

Scrie din memorie cinci exemple de cuvinte argotice şi prezintă semnificaţia acestora.

Definiţie: cuvintele intrate recent în limbă sau create prin mijloace proprii.

Neologismele arată modernizarea limbii şi a societăţii prin renunţarea la arhaisme. Apariţia lor a favorizat dezvoltarea sinonimiei lexicale sau perifrastice. Astfel, au apărut în limbă dublete:

• substantivale: amănunt/detaliu, belşug/abundenţă, veşnicie/eternitate, stih/vers, urmare/consecinţă.
• adjectivale: copilăresc/pueril, ceresc/celest, răzbunător/vindicativ, pământesc/teluric, uşor/facil.
• verbale: a opri/a sista, a încolţi/a germina, a sfătui/a consilia, a năzui/a aspira.

Neologismele se formează şi prin mijloace interne (derivare, compunere, conversiune).

Exemple: lacună-lacunar, a plasa-plasatoare, a uza-uzanţă.

Exerciţiu:

Citiţi cu atenţie textul următor şi subliniaţi cu o linie neologismele. Apoi, căutaţi în dicţionar semnificaţia acestora şi construiţi alte contexte.

Senzaţiile sunt imagini subiective ale realităţii obiective; ele reprezintă transformarea energiei stimulului exterior în fapte de conştiinţă prin intermediul activităţii analizatorilor.

Definiţie: cuvintele specifice unei zone a ţării.

Clasificare:

• Fonetice: deşte, sară, chicior, dădăsupt.
• Lexicale: cucuruz, bolund, lepedeu.
• Morfologice: am plecatără, s-a fost deschis, mânce-l lupii, sara bună.

Exerciţii:

1. Caută în dicţionar semnificaţia următoarelor regionalisme lexicale şi construieşte propoziţii cu acestea: colb, curechi, buhai, bai, ceteră, ogradă.
2. Identifică în Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă trei regionalime lexicale şi prezintă semnificaţia acestora. Înlocuieşte regionalismele cu sinonimele lor în contextul în care le-ai identificat. Ce observi?

Definiţie: cuvintele care au dispărut din limbă sau au încetat de a fi folosite.

Acestea ilustrează anumite etape ale limbii sau o epocă.

Continuă lectura „Arhaismele”

Definiţie: totalitatea cuvintelor dintr-o limbă.

Sinonim: lexic.

Clasificare:

• vocabularul activ – totalitatea cuvintelor folosite de o persoană şi care variază de la o categorie de vorbitori la alta.
• vocabularul pasiv – totalitatea cuvintelor specifice unei limbi pe care vorbitorii le înţeleg, dar nu le utilizează decât accidental.

1. Vocabular de bază sau fundamental – fondul principal de cuvinte.
2. Vocabularul secundar – masa vocabularului.

O altă semnificaţie a termenului vocabular se referă la totalitatea cuvintelor specifice unei anumite categorii sociale, unui anumit domeniu de activitate, unui anumit stil sau scriitor.