Citeşte următorul fragment:
„La 20 sept. … mă îmbarcai pe un vapor al companiei dunărene austriace. O societate numeroasă și aleasă se afla aici; între alții, mai multe dame europene și grece, cele dintâi îmbarcându-se pentru Viena, cele din urmă pentru Galați și Brăila. Urcarăm Bosforul până la Buiuk-Dere*, pe un timp de liniște și seninătate, și pe la o oră când apele și malurile Bosforului apar în toată frumusețea lor.
Mărturisesc că nu este nimic mai desfătător ca această poziție. Ochiul muritorului se ostenește până în sfârșit de toate ce vede neîncetat cât de rară ar fi frumusețea care-l atrage. Bosforul singur poate face excepție, vederea lui niciodată nu satură și cauza trebuie să fie minunata variație ce-l îmbrățișează. Nicăieri ochiul nu cade fără să întâlnească o schimbare de forme în poziție, niciodată; chiar acolo unde am privit un minut, culorile cadrului variază neîncetat și seamănă cu un vis desfătător în care toate se mișcă, se schimbă și se îngână cu voluptate.
Malurile, când înalte, drepte, când plecate, îndoite, când verzi de ierburi și de arbori; cu grădinile lor, cu casele cu forme felurite și bizare, cu geamiile cu minarele când primesc culorile lor de la valuri, când ele împrumută formele bizare acestor unde limpezi, capricioase și curgătoare. Malurile și cerul se îngână în sânul undelor. […]
Soarele apuse și îndată un vânt rece și violent începu să bată de la coasta Europei. Marea luă o culoare mai întunecată; se încreți și începu a fierbe. Valurile se ridicară, se spumară. Ofițerii vaporului dau ordine marinarilor spre a se prepara pentru orice întâmplare. Vântul ne bătea în coasta vaporului, prin urmare mișcarea vaporului era la o parte. Această mișcare, pe care marinarii o numesc ruliu, este cea mai supărătoare pentru pasagerii ce suferă de răul mărei. Cea mai mare parte din ei căzură pe paturile lor.
Cu vântul începu o ploaie repede, întunericul era acum mare. Mulțime de oameni erau pe podul vaporului, expuși la asprimea timpului: printre ei, femei cu copii mici. […] Poziția acestor femei atinse inima căpitanului și dete ordin să le coboare și să le așeze sub scare pe care te dai jos în camera pasagerilor de clasa întâi.”
(D. Bolintineanu, Călătorii în Moldova)
*Buiuk-Dere – cartier al Istanbulului
A. Scrie, în enunțuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu privire la textul dat.
- Indică sensul din text al secvenței începu a fierbe.
- Menționează două destinații ale celor care călătoresc cu vaporul, utilizând informaţiile din textul dat.
- Precizează perioada anului în care are loc călătoria descrisă de D. Bolintineanu, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat.
- Explică motivul pentru care căpitanul ordonă mutarea femeilor cu copii.
- Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, ce se întâmplă cu vaporul pe timp de furtună, aşa cum reiese din textul dat.
B. Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă peisajele influențează sau nu sentimentele unui călător, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din textul Călătorii în Moldova de D. Bolintineanu, cât și la experiența personală sau culturală.
În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:
- formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente;
- utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea.