Citeşte cu atenţie textul de mai jos:
„Poezia celor mai mulţi scriitori din generaţia mea [n.n. generaţia ‘ 80] pierde la lectura cu „ochii”. Ea este produsul cenaclurilor, al unei anumite strategii orale, care o marchează în cele mai intime resorturi ale ei. Este un tip de poezie care ţine cont enorm de public şi mai ales de cea mai ignorată trăsătură a poeziei în modernism: o voce, de vocea celui care a creat poezia. Nimeni nu ar putea scoate mai mult dintr-o poezie de-a mea decât scot eu, într-o lectură publică (fireşte, folosesc un „eu” generic). Un volum de versuri al unui poet din generaţia mea îşi atinge scopul când îşi determină cititorul să recite cu voce tare. Elementul vizual nu lipseşte, desigur, dar el încearcă să se armonizeze cu vocea, să o ajute să se înalţe.
„Voluptuos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate” – Eminescu definea poezia ca o sinteză de vizual şi auditiv. Dacă vrea să redevină o plăcere şi o generatoare de plăcere, să redobândească un mesaj omenesc, să aibă din nou acces la acea căldură a vocii şi a pielii în lipsa căreia poezia rămâne un joc cu mărgele de sticlă (lucru care mie, cel puţin, mi se pare de neacceptat), poezia va trebui să iasă din modernism. Postmodernismul nu este, deci, pentru mine, un concept, ci o necesitate reală.
Va trebui să abandonăm maşina de scris.”
(Mircea Cărtărescu, Cuvinte împotriva maşinii de scris în Caiete critice)
Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din textul citat:
- Ce se poate deduce din text despre emiţătorul mesajului (atitudine, perspectivă, intenţii)?
- Ce tip de text este acesta (argumentativ, descriptiv, epistolar, informativ, memorialistic, narativ etc.)? Argumentează-ţi răspunsul.
- Ce elemente importante de conţinut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?
- Cărui stil funcţional îi aparţine textul de mai sus? Menţionează două caracteristici formale sau de conţinut.
- Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?