Citeşte cu atenţie textul de mai jos:
„Ca român, am convingerea şi intuiţia că literatura şi cultura ţării noastre exprimă o parte din Europa, după cum Europa se exprimă, la rândul său, în parte, prin România. […]
Progresul percepţiei româneşti a Occidentului, al deschiderii adesea rapide, vertiginoase, spre ideile, formele, valorile şi modelele sale, a fost şi este însoţit – şi trebuie să fie tot mai mult însoţit – de o cât mai adâncită, nuanţată şi amplificată dezvoltare a specificităţii noastre, a originalităţii creatoare româneşti. „Occidentalizarea” nu poate fi concepută decât ca un incitant, ferment, stimulent, termen riguros de confruntare pentru totalitatea virtuţilor noastre spirituale.
În măsura în care acestea sunt şi se dovedesc tot mai autentice, mai viabile, într-adevăr creatoare, contactele cu Europa nu numai că nu alterează, corup sau sugrumă valorile şi posibilităţile noastre „specifice”, dar acestea din urmă nu pot fi decât incitante, consolidate şi amplificate printr-o astfel de confruntare. Solidarizarea şi integrarea sunt urmate în mod inevitabil de confruntare şi delimitare, de consolidare pe fundamente proprii.
Frecvenţele noastre europene ne îmbogăţesc ca oameni şi ca români, sporind conştiinţa românească-europeană a fiecăruia dintre noi. […] în orice cultură, influenţele joacă un rol fecund.
(Adrian Marino, Prezenţe româneşti şi realităţi europene)
Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din textul citat:
- Ce se poate deduce din text despre emiţătorul mesajului (atitudine, perspectivă, intenţii)?
- Ce tip de text este acesta (argumentativ, descriptiv, epistolar, informativ, memorialistic, narativ etc.)? Argumentează-ţi răspunsul.
- Ce elemente importante de conţinut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?
- Cărui stil funcţional îi aparţine textul de mai sus? Menţionează două caracteristici formale sau de conţinut.
- Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?