Exerciţiul 21 – Modernism

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

„Poetul modern spune ceea ce spune literal şi în toate sensurile. Aceasta presupune, credem, o mare răsturnare, dacă nu chiar o revoluţie în imaginaţia lecturii. De aici – cel puţin statistic vorbind – complicata problemă a receptării poeziei moderne. Cititorul este obişnuit (educaţia literară predominant clasică a şcolii contribuind nu puţin în această privinţă) să creadă că un text spune totdeauna şi altceva decât spune în mod direct; iar acest altceva i se pare esenţial. El poate, eventual, accepta ca accesul la acest altceva să fie dificil ca, spre a ajunge la el, să facă eforturi, să-şi însuşească o cantitate mare de informaţii (istorice, biografice, literare), să înveţe a folosi coduri care-i erau, până atunci, necunoscute.

Oricât de straniu ar părea, cititorul mediu (şi nu numai el) se simte aproape insultat intelectual când i se spune că acel altceva de dincolo de text pur şi simplu nu există. O atare absenţă i se pare scandaloasă: textul însuşi devine ininteligibil, autorul, condamnabil pentru că nu vrea să spună nimic (deşi spune). Acceptarea literalităţii poeziei (şi modificarea în consecinţă a imaginaţiei lecturii) este prima şi poate cea mai însemnată condiţie a receptării adecvate a lirismului modern.

Desigur, tentaţia interpretării apare, ea poate fi chiar foarte puternică; fără ea nici nu s-ar putea naşte acea senzaţie de bogăţie semantică inepuizabilă gata să se reverse, să explodeze, să disloce, prin forţa ei misterioasă, înseşi categoriile limbajului. Orice interpretare particulară se va lovi însă de conştiinţa posibilităţii unui număr indefinit de interpretari cel puţin tot atât de justificate. Ambiguitatea poeziei moderne (dimensiune a înseşi conştiinţei moderne a poeticului) este rezultatul direct al unei lecturi literale.”

(Matei Călinescu, Conceptul modern de poezie)

Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din textul citat:

  1. Ce se poate deduce din text despre emiţătorul mesajului (atitudine, perspectivă, intenţii)?
  2. Ce tip de text este acesta (argumentativ, descriptiv, epistolar, informativ, memorialistic, narativ etc.)? Argumentează-ţi răspunsul.
  3. Ce elemente importante de conţinut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?
  4. Cărui stil funcţional îi aparţine textul de mai sus? Menţionează două caracteristici formale sau de conţinut.
  5. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.