Citeşte cu atenţie textul de mai jos:
„Spre sfârşitul anilor ’70 şi începutul anilor ’80 apare, mai întâi în cenaclurile şi cercurile literare studenţeşti, apoi sporadic în reviste, o nouă generaţie de poeţi, prozatori şi critici care încep să pună în discuţie modelele literaturii.
Cei mai activi sunt poeţii. Versurile lor ironice, „realiste”, biografice nu seamănă nici cu acelea ale lui Nichita Stănescu, Marin Sorescu sau ale Anei Blandiana, nici, mai ales, cu acelea cultice, iniţiatice, solemn magice ale poeţilor echinoxişti. Un nou stil de a gândi şi de a face poezie e pe cale să se constituie şi stilul, cum se întâmplă în mod curent în literatură, întâmpină rezistenţa spiritelor conservatoare.
Se invocă mereu prozaismul şi spiritul exagerat parodic, „băşcălios” al acestor poeme care nu mai vor să ţină seama de legile genului liric. Poeţii nu se lasă intimidaţi şi, sprijiniţi de o parte a criticii, duc mai departe experimentul lor. Mai târziu, spre mijlocul deceniului al IX-lea, modelul poetic se defineşte mai bine şi capătă un nume: postmodernismul.”
(Eugen Simion, Scriitori români de azi, IV)
Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din textul citat:
- Ce se poate deduce din text despre emiţătorul mesajului (atitudine, perspectivă, intenţii)?
- Ce tip de text este acesta (argumentativ, descriptiv, epistolar, informativ, memorialistic, narativ etc.)? Argumentează-ţi răspunsul.
- Ce elemente importante de conţinut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?
- Cărui stil funcţional îi aparţine textul de mai sus? Menţionează două caracteristici formale sau de conţinut.
- Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?