Citeşte cu atenţie textul de mai jos:
„Era o închisoare subterană – „acoperişul” celulelor se afla cu câţiva metri sub nivelul pământului, al câmpiei, iar nişte şanţuri concentrice deveniseră curţile închisorii. Aceste „curţi” erau largi de vreo zece metri, adânci de vreo şapte, poate şi mai adânci, pentru că, de acolo de unde se termină căptuşeala de cărămidă, începea un taluz de pământ, de încă vreo doi-trei metri. Da, pereţii „curţilor” erau placaţi cu o cărămidă foarte dură, sticloasă.
Când, în aprilie ’57 fusesem „vărsat” la Jilava şi pentru prima oară fusesem scos la plimbare, acolo, între zidurile acelea, am avut senzaţia că am pătruns într-un cimi… Nu, nu e bine spus cimitir, nu cimitir, ci un fel de… cum să-i spun? Nici ostaş, nici mausoleu…
Aproape fiecare caramidă, până la înălţimea la care un om poate ajunge cu mâna, purta câte o… în fine, era scrisă…
Da’ de unde, nu grafitti! Nume şi date, astea erau. Cărămida, ţi-am spus, era foarte dură, dacă ai fi fost lăsat în pace, ai fi avut nevoie de cateva gesturi bune ca să poţi zgâria, cu un cui, să zicem, zece litere. Numai că deţinuţii, la plimbare, n-aveau voie să stea pe loc, cu atât mai puţin să-şi scrie numele pe pereţi – eram obligaţi să „mişcăm”.
Cu mâinile la spate (uneori ţepene, de-a lungul coapselor, după toanele gardienilor care ne păzeau), cu capul în pământ; fără să vorbim, fără să ieşim din rând, fără să… şi totuşi, din mers, deţinuţii îşi scriau numele pe cărămizi. Încearcă să afli cam cât timp îi trebuia unui om – presupunând că avea norocul să fie scos la plimbare în fiecare zi, câte un sfert de oră – ca să-şi scrie numele şi data sosirii la Jilava.
Să nu zicem ani, dar câteva luni bune tot treceau. Fiecare ochea câte o cărămidă liberă şi, din mers. Atent să nu-l vadă gardianul (altfel era trimis la izolare, iar colegilor li se „tăia” plimbarea – uneori pe câteva zile), zgâria un milimetru, doi… care milimetru trebuia adâncit, „corectat”, „acordat”…”
(Paul Goma, Gherla)
Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din textul citat:
- Ce se poate deduce din text despre emiţătorul mesajului (atitudine, perspectivă, intenţii)?
- Ce tip de text este acesta (argumentativ, descriptiv, epistolar, informativ, memorialistic, narativ etc.)? Argumentează-ţi răspunsul.
- Ce elemente importante de conţinut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?
- Cărui stil funcţional îi aparţine textul de mai sus? Menţionează două caracteristici formale sau de conţinut.
- Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?