Citeşte cu atenţie textul de mai jos:
„Deşi mult mai complexă şi înglobând în ea principii contradictorii şi fenomene ce nu se pot explica uniform, mişcarea modernistă se confundă adesea şi cu simbolismul, care, în realitate, nu e decât una din formele ei, pe care ne rămâne să o studiem în nota sa diferenţiată. […]
Mişcările literare nu pornesc, în genere, de la concepţii definite, ci dintr-o tendinţă împotriva unei forme învechite în artă; formula viitoare izvorăşte dintr-o elaboraţie înceată şi obscură, necristalizată într-o formulă decât târziu. […]
Pornit şi el dintr-o reacţiune, nu trebuie deci să considerăm simbolismul numai prin latura lui negativă, ci şi prin caracterele esenţiale ce-i dau un aspect şi o unitate interioară. Ieşit din faza militantă a negaţiunii şi intrat în ritmul curentelor literare ca un fenomen distinct, simbolismul poate fi acum redus la elementul său caracteristic.
El nu trebuie confundat cu individualismul în artă…; orice talent nou este afirmaţia unui individualism; el nu e numai principiul eliberator dintr-o formulă literară veche, întrucât orice şcoală nouă reprezintă principiul unei emancipări. […]
Simbolismul este de o natură mai specifică; în esenţă, el reprezintă adâncirea lirismului în subconştient prin exprimarea pe cale mai mult de sugestie a fondului muzical al sufletului omenesc.”
(E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane)
Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din textul citat:
- Ce se poate deduce din text despre emiţătorul mesajului (atitudine, perspectivă, intenţii)?
- Ce tip de text este acesta (argumentativ, descriptiv, epistolar, informativ, memorialistic, narativ etc.)? Argumentează-ţi răspunsul.
- Ce elemente importante de conţinut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?
- Cărui stil funcţional îi aparţine textul de mai sus? Menţionează două caracteristici formale sau de conţinut.
- Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?