Citeşte cu atenţie textul de mai jos:
„Toţi cunoaştem importanţa teatrului pentru un popor, toţi ştim, de asemenea, că ne lipseşte acest element de cultură. Vom traduce dar dramele eminente din alte literaturi, vom încuraja începuturile noastre cele bune, dacă le avem, vom descuraja pe cele rele şi ne vom interesa, la timp oportun, de a forma actori adevăraţi… zeci şi zeci de ani vor trece înainte de a se putea compune o singură trupă de actori care să merite acest nume. […]
În contrastul arătat până aici, se cuprinde cea mai lămurită explicare a direcţiei noi, în deosebire de cea veche. Direcţia veche a bărbaţilor noştri publici este mult mai îndreptată spre formele din afară; direcţia nouă şi jună caută, mai întâi de toate, fundamentul dinlăuntru şi, unde nu-l are şi până când încă nu-l are, dispreţuieşte forma din afară ca neadevărată şi nedemnă. […] Şi, fiindcă vorbim aici de literatura prozaică, vom împărţi cercetarea noastră după cele două specii ale ei, în cercetarea ştiinţifică şi în cea estetică sau cel puţin stilistică. Reproduceri din chiar operele autorilor nu pot avea loc aici: întinderea lucrărilor prozaice se împotriveşte la aceasta. Trebuie să ne mărginim a cita numai titlul scrierilor şi a scoate la iveală elementele comune care le împreunează în una şi aceeaşi direcţie.”
(Titu Maiorescu, Direcţia nouă în poezia şi proza română, în Critice)
Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din textul citat:
- Ce se poate deduce din text despre emiţătorul mesajului (atitudine, perspectivă, intenţii)?
- Ce tip de text este acesta (argumentativ, descriptiv, epistolar, informativ, memorialistic, narativ etc.)? Argumentează-ţi răspunsul.
- Ce elemente importante de conţinut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?
- Cărui stil funcţional îi aparţine textul de mai sus? Menţionează două caracteristici formale sau de conţinut.
- Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?