Citeşte cu atenţie textul de mai jos:
„Titu Maiorescu este primul polemist român a cărui armă principală e logica, o înşiruire strânsă de argumente; nu vrea să aibă dreptate decât când o are, dar atunci şi-o pune în valoare cu o stricteţe căreia nimic nu-i scapă. O astfel de polemică presupune o limitare a câmpului de operaţie; nu se luptă oricând şi pentru orice. […]
Adevăratului spirit polemic îi trebuie un fel de detaşare faţă de obiectul în discuţie, ce-i îngăduie şi o luciditate în determinarea punctelor slabe şi în alegerea mijloacelor de atac ori de apărare, şi, la nevoie, şi dacă îi stă în resursele sufleteşti – îi dă posibilitatea de a întrebuinţa acea ironie binevoitoare ce-l înălţa de la sine într-un plan de superioritate morală, deşi conţine încă şi destulă luciditate pentru a-şi dizolva adversarul mai sigur decât toate otrăvile vehemenţei. […] El are un scop precis: trezirea în cititor, în opinia publică a unei convingeri, a convingerii lui. Din ura dezlănţuită în jurul acţiunii critice a lui Maiorescu n-au rămas decât directivele lui, pentru că au plecat dintr-un spirit critic, şi articolele, pentru că au fost expresia unui spirit polemic alimentat numai de argumente intelectuale. Pe cât e de indestructibil elementul raţional, pe atât elementul afectiv se risipeşte odată cu ambianţa în care s-a produs.”
(E. Lovinescu, Titu Maiorescu, cap. XVIII)
Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din textul citat:
- Ce elemente importante de conţinut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?
- Cărui stil funcţional îi aparţine textul de mai sus? Menţionează două caracteristici formale sau de conţinut.
- Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?