Citeşte cu atenţie textul de mai jos:
„Alecsandri a contribuit în largă măsură la modernizarea vieţii noastre publice, politice şi culturale prin creaţia lui dinamică, prin prestigiul său personal, prin funcţiile oficiale pe care le-a îndeplinit, ca ministru, ca membru al Academiei mai târziu, prin sprijinul decisiv dat contactelor noastre cu Occidentul romanic, în special.
Azi, aproape s-a uitat amănuntul publicării de către poet a unei „Gramatici româneşti” la Paris, în 1863, prin care, cu multe texte paralele în cele două limbi, ilustrând normele acestei limbi, Alecsandri a contribuit în foarte mare măsură la înnoirea resurselor expresive ale românei literare prin contactul strâns cu civilizaţia, literatura şi limba franceză şi cu cea italiană, deopotrivă; lucru fundamental, scrisul lui avântat a asimilat şi înnobilat mii de neologisme indispensabile modernizării şi chiar reromanizării limbii noastre.
Ceea ce primeam acum un secol venea din tezaurul comun, imens, al romanităţii, din câştigurile culturii romanice occidentale, care a regenerat toată cultura europeană, în toate limbile.”
(Gh. Bulgăr, Vasile Alecsandri
în Limbaj şi artă literară în opera scriitorilor români)
Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din textul citat:
- Ce se poate deduce din text despre emiţătorul mesajului (atitudine, perspectivă, intenţii)?
- Ce elemente importante de conţinut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?
- Cărui stil funcţional îi aparţine textul de mai sus? Menţionează două caracteristici formale sau de conţinut.
- Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?