Citeşte cu atenţie textul de mai jos:
„Iluminismul este ieşirea omului din starea de minorat de care el însuşi s-a făcut vinovat. Minoratul înseamnă neputinţa de a se servi de propriul său intelect fără a fi condus de altcineva. Acest minorat provine din vina noastră, dacă motivul sau nu este o deficienţă a intelectului, ci lipsa de hotărâre şi curaj în a face uz de el fără conducerea altuia. Sapere aude! Să ai curaj în folosirea propriului tău intelect! Este deci deviza iluminismului…
Căci iluminismul nu necesita altceva decât libertatea, şi anume cea mai puţin dăunătoare din tot ce poate fi numit libertate: folosirea în mod public, în toate privinţele, a raţiunii. Acum însă aud din toate părţile: „Nu discutaţi!”. Ofiţerul spune: „Nu discutaţi, ci exersaţi!” Consilierul de finanţe: „Nu discutaţi, ci plătiţi!” Clericul: „Nu discutaţi, ci credeţi!”. Doar un singur stăpân în lume spune: „Discutaţi cât puteţi şi despre orice, dar fiţi ascultători!” În aceste cazuri este vorba de o îngrădire a libertăţii. Dar ce fel de îngrădire poate împiedica iluminismul? Şi care, dimpotrivă, îl poate face să înainteze? Eu răspund: folosirea publica a raţiunii trebuie să fie întotdeauna liberă; numai astfel se poate realiza luminarea oamenilor; folosirea privată a raţiunii poate fi însă îngrădită, fără să împiedice astfel prea mult progresul ilumismului.”
(Romul Munteanu, Iluminismul, II)
Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din textul citat:
- Ce se poate deduce din text despre emiţătorul mesajului (atitudine, perspectivă, intenţii)?
- Ce tip de text este acesta (argumentativ, descriptiv, epistolar, informativ, memorialistic, narativ etc.)? Argumentează-ţi răspunsul.
- Ce elemente importante de conţinut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?
- Cărui stil funcţional îi aparţine textul de mai sus? Menţionează două caracteristici formale sau de conţinut.
- Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?