Citeşte cu atenţie textul de mai jos:
„Am arătat mai înainte că nu poate fi vorba de dispariţia populaţiei autohtone, daco-gete, ca urmare a războaielor, aşa cum afirmă unii istorici străini, plecând de la idei preconcepute şi urmărind scopuri politice, nu ştiinţifice. Raţionamentul interesat al acestor istorici e următorul: din moment ce populaţia Daciei, după război, s-a alcătuit din colonişti străini, veniţi din altă parte, n-a fost prea greu ca urmaşii acestor colonişti să părăsească Dacia la ordinul împăratului Aurelian.
Raţionamentul pleacă însă de la o premisă falsă. Căci, chiar dacă am admite, prin imposibil, că toţi bărbaţii au pierit în lupte sau au fost luaţi prizonieri – în realitate o seamă dintre daci s-au supus romanilor la începutul celui de al doilea război, aşa cum ne arată scenele de pe Columna Traiana – au rămas totuşi femeile lor şi copiii, deci circa trei sferturi din populaţia iniţială, din autohtoni. La aceştia se adaugă coloniştii veniţi, cum spune un izvor antic, „din toate părţile Imperiului Roman” („ex toto orbe romano”) atraşi de bogăţiile Daciei. Au venit colonişti din provinciile vecine Daciei, adică din Moesia, la sud de Dunăre, din Illyiricum, deci vestul Peninsulei Balcanice, din Panonia (unde e Ungaria de azi), din Noricum (unde e Austria), dar şi din provincii mai îndepărtate, şi anume din Galia, din Spania, din Asia Mică, din nordul Africii, din Siria; ni s-au păstrat numeroase inscripţii care atestă faptul.
În afară de aceşti colonişti vorbind latina populară, s-au aşezat în Dacia veteranii, adică soldaţii romani eliberaţi care-şi avuseseră aici garnizoana şi care, de obicei, erau căsătoriţi cu localnice daco-gete. Dar din Italia n-au venit colonişti? Se pare că prea puţini. Pe vremea lui Traian, Italia nu mai avea un excedent însemnat de populaţie pe care să-l trimită peste hotare. De aceea, împăratul fixase ca normă să nu mai întrebuinţeze în scopuri de colonizare populaţia Italiei.”
(Constantin C. Giurescu şi Dinu C. Giurescu, Scurtă istorie a românilor
pentru tineret îndeosebi)
Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din textul citat:
- Ce se poate deduce din text despre emiţătorul mesajului (atitudine, perspectivă, intenţii)?
- Ce tip de text este acesta (argumentativ, descriptiv, epistolar, informativ, memorialistic, narativ etc.)? Argumentează-ţi răspunsul.
- Ce elemente importante de conţinut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?
- Cărui stil funcţional îi aparţine textul de mai sus? Menţionează două caracteristici formale sau de conţinut.
- Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?