Trăsături:
Garabet Ibrăileanu îl defineşte drept roman de creaţie, Nicolae Manolescu – doric, iar Albert Thibaudet – de aventură.
Realismul impune acest tip de roman, ce creează iluzia unei lumi concrete, a existenţei în totalitatea aspectelor sale definitorii, naratorul înregistrând cu maximă fidelitate aspectele diferite ale vieţii într-o multitudine de ipostaze.
Opera creează iluzia firescului, a veridicităţii prin: descrieri, detalii semnificative, a căror rol este de a contura, de a defini şi de a caracteriza esenţa vieţii ficţionale.
Cititorul priveşte detaşat de evenimentele, asemeni naratorului.
Structura romanului este riguroasă şi se caracterizează prin circularitate.
Incipitul conţine detalii (toponime şi hidronime, indici de timp şi de spaţiu) care prezintă aspectele unei realităţi concrete. Desprinderea de universul real se face lent, prin crearea unei iluzii a vieţii, încât cele două planuri seamănă foarte mult.
Modele de incipit: descrierea mediului, fixarea timpului şi a spaţiului, referirea la un eveniment anterior sau la unul în desfăşurare.
Finalul este închis.
Naratorul este obiectiv, omniscient, omniprezent, are acces direct şi nelimitat la conştiinţa personajelor, oferă cititorului atât o perspectivă exterioară asupra evenimentelor, cât şi o imagine mult mai amplă asupra emoţiilor, trăirilor aspiraţiilor şi dilemelor personajelor, anticipează evoluţia personajelor prin detalii atent plasate în naraţiune. Indici de persoana a III-a: verbe, pronume personale (forme accentuate sau neaccentuate), adjective pronominale posesive.
Personajul principal este reprezentantul unei categorii sociale.
Tehnici narative: anticiparea, rezumatul, elipsa, detaliul semnificativ, simbolul.
Temă: Identifică trăsăturile romanului obiectiv în opera Ion de Liviu Rebreanu.