Cartea a apărut în 1950, a fost nominalizată la Premiul Goncourt şi adaptată pentru micul ecran. S-ar mai fi putut numi În absenţa stăpânilor. Autoarea franceză şi-a plasat eroii pe malul Pacificului, unde se luptă pentru a supravieţui. Personajul central, Mama, duce o luptă de Sisif cu mareele. Toată energia ei se consumă în lupta cu natura. Deşi este învăţătoare şi ştie să cânte foarte bine la pian, Mama neglijează relaţiile cu cei doi copii.
Joseph se află la vârsta când îşi descoperă sexualitatea şi doreşte să se desprindă de autoritatea maternă. Faptul se întâmplă destul de curând. El se îndrăgosteşte de o femeie mai mare decât el, fascinat fiind de mâinile ei. Joseph încearcă să păstreze legatura cu mama sa şi-i trimite o scrisoare. Momentul este foarte important în carte, pentru că Mama îşi dă seama că fiul ei face grave greşeli de ortografie şi îşi propune să-l corecteze. Este un episod în care Mama conştientizează că a fost înfrântă în lupta cu natura, dar şi în cea cu propria familie.
Suzanne se află şi ea la o vârstă critică. Ar dori să scape de sărăcie, însă are un vis care nu-i dă pace. Vrea să se marite cu un vânător. Mama şi Joseph doresc să profite de pe urma ei pentru a-şi schimba statutul social, iar Suzanne nu ripostează. Episodul cu diamantul scoate în evidenţă ceea ce spuneam mai sus: În absenţa stăpânilor personajele nu ştiu să-şi croiască un drum în viaţăa, nu au idealuri care să le însufleţească existenţa, se lasă duse de valuri şi aşteaptă să vadă ceea ce le rezervă viitorul fără curiozitate.
