Cărţile lui Thomas Hardy impresionează prin analiza profundă a sentimentelor. Micile ironii ale vieţii este un volum de povestiri interesante prin atmosfera pe care o evocă, prin observarea atentă a relaţiilor interumane, dar şi prin temă: ironia destinului. În unele povestiri, este evidentă ideea că destinului nu i te poţi sustrage indiferent ce ai face, dar tema nu cunoaşte de fiecare dată abordarea tragică a scriitorilor antici, deşi, în unele povestiri, destinele personajelor au o astfel de nuanţă.
Cartea este un bun prilej pentru cititor de a observa sau de a reconstitui stratificarea socială a vremii. Partea a doua, Câteva amintiri ale călătorilor din diligenţă, este scrisă în maniera povestirilor în ramă.
Ce mi-a plăcut cel mai mult? Am descoperit o posibilă motivaţie a celor care scriu jurnale. În ultima vreme am citit foarte multă literatură memorialistică, despre care unii cercetători spun că nu este întotdeauna sinceră. Iată de ce ar scrie Thomas Hardy un jurnal: Încerc să-mi aduc la zi jurnalul, fie şi în grabă, pentru că scriind în el mai scapi de obsesia unor idei care altfel îţi rămân în creier şi parcă te ard. Deci jurnalul poate oferi o posibilitate de a te detaşa de cotidian sau îţi oferă posibilitatea de a te afla în preajma ficţiunii.
