Este modul de expunere prin intermediul căruia un pasaj este înfăţişat prin enumerarea unor detalii sau a unor aspecte, a unui cadru sau a unei situaţii etc.
Din punctul de vedere al esteticii literare, descrierea se realizează în manieră:
- romantică: Geniu pustiu de M. Eminescu.
- realistă: Mara de Ioan Slavici.
- naturalistă: În vreme de război de I. L. Caragiale.
Cu ajutorul descrierii se pot prezenta tablouri din natură sau aspecte legate de viaţa socială. Astfel, scriitorul va folosi imagini artistice: vizuale, auditive, olfactive, cinetice etc., pentru a-l ajuta pe cititor să-şi imagineze secvenţa sau pentru a-l determina să trăiască o emoţie în faţa unui peisaj.
Exerciţii:
A. Identifică şi prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificaţiile imaginilor artistice din următorul text, evidenţiind trăsături ale pastelului:
Strofa 1:
Zi cu soare, ger cu stele!… Hai, iubită, la primblare.
Caii mușcă-a lor zăbale, surugiul e călare;
Săniuța, cuib de iarnă, e cam strimtă pentru doi…
Tu zâmbești?… Zâmbirea-ți zice că e bună pentru noi.
Strofa 2:
Caii scutură prin aer sunătoarele lor salbe,
Răpind sania ușoară care lasă urme albe.
Surugiul chiuiește; caii zboară ca doi zmei
Prin o pulbere de raze, prin un nour de scântei.
Strofa 3:
Pe câmpia înălbită, netedă, strălucitoare
Se văd insule de codri, s-aud câni la vânătoare,
Iar în lunca pudruită cu mănunt mărgăritar
Saltă-o veveriță mică pe o creangă de stejar.
Strofa 4:
Acum trecem prin poiene, acum trecem prin zăvoaie;
Crengile-aninate-n cale ning steluțe și se-ndoaie.
Iată-o gingașă mlădiță cu șirag de mărțișori…
Tu o rupi?… Ea te stropește cu fulgi albi răcoritori.
(Vasile Alecsandri – Sania)
B. Tot o descriere de tip tablou realizează şi Ioan Slavici în nuvela Moara cu noroc. Identifică imaginile artistice şi tema fragmentului următor, într-un text de minimum 50 de cuvinte:
Dacă aruncai privirea împrejur, la dreapta și la stânga, vedeai drumul de țară șerpuind spre culme, iară la vale, de-a lungul râulețului, cât străbate ochiul, până la câmpia nesfârșită, afară de câțiva arini ce stăteau grămadă din jos pe podul de piatră, nu zăreai decât iarbă și mărăcini. La deal valea se strâmtează din ce în ce mai mult; dar aici vederile sunt multe și deosebite: de-a lungul râulețului se întind două șiruri de sălcii și de răchite, care se îndeasă mereu, până se pierd în crângul din fundul văii; pe culmea dealului de la stânga, despre Ineu, se ivește pe ici, pe colo marginea unei păduri de stejar, iară pe dealul de la dreapta stau răzlețe rămășițele încă nestârpite ale unei alte păduri, cioate, rădăcini ieșite din pământ și, tocmai sus la culme, un trunchi înalt, pe jumătate ars, cu crengile uscate, loc de popas pentru corbii ce se lasă croncănind de la deal înspre câmpie; fundul văii, în sfârșit, se întunecă, și din dosul crângului depărtat iese turnul țuguiat al bisericii din Fundureni, învelit cu tinichea, dară pierdut oarecum în umbra dealurilor acoperite cu păduri posomorâte, ce se ridică și se grămădesc unul peste altul, până la muntele Bihorului, de pe ale cărui culmi troienite se răsfrâng razele soarelui de dimineață.
(Ioan Slavici – Moara cu noroc)
C. Prin intermediul descrierii se poate realiza un portret fizic şi moral al unui personaj într-o operă literară. Portretul pe care Grigore Ureche îl face domnitorului Ştefan cel Mare este memorabil. Identifică trăsăturile de caracter ale domnitorului într-un text de minimum 100 de cuvinte:
Fost-au acestu Ștefan vodă om nu mare de statu, mânios și de grabu vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospéțe omorâea fără județu. Amintrilea era om întreg la fire, neleneșu, și lucrul său îl știia a-l acoperi și unde nu gândiiai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meșter, unde era nevoie însuși se vârâia, ca văzându-l ai săi să nu să indărăpteaze și pentru acéia, raru războiu de nu biruia. Și unde-l biruia alții, nu pierdea nădéjdea, că știindu-să căzut jos, să rădica deasupra biruitorilor.
(Grigore Ureche – Letopiseţul Ţării Moldovei)