Realismul

Apariţie:

Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea până în azi, în Franţa.

Program:

Prefaţa la Comedia umană de H. de Balzac (1842), Realismul de Champfleury (1857).

Trăsături:

  • Prezentarea veridică, obiectivă şi critică a realităţii (cu lumini şi umbre).
  • Valorificarea amănuntelor caracteristice pentru o situaţie sau un personaj.
  • Preferinţa pentru aspectele sociale.
  • Valorificarea documentelor pentru a reliefa aspecte credibile, veridice.
  • Opera se caracterizează prin generalitate, esenţialite, verosimilitate.
  • Folosirea limbajului ca modalitate de caracterizare a personajelor.
  • Stilul impersonal, sobru.

Genuri şi specii literare:

  • Epic: schiţa, nuvela, romanul.
  • Dramatic: drama, comedia.

Personajele:

  • Provin din toate categoriile sociale.
  • Preferinţa pentru personaje tipice care acţionează în împrejurări tipice.
  • Personajele sunt caracterizate prin mediul în care trăiesc.

Reprezentanţi şi opere:

  • Stendhal – Roşu şi negru;
  • Balzac – Moş Goriot;
  • Gustave Flaubert – Doamna Bovary;
  • Charles Dickens – David Copperfield;
  • Emily Brontë – La răscruce de vânturi.
  • N. V. Gogol – Suflete moarte;
  • Lev Tolstoi – Război şi pace;
  • F. M. Dostoievski – Adolescentul;
  • Henrik Ibsen – Casa cu păpuşi sau Nora;
  • Mark Twain – Viaţa pe Missisippi;
  • Elisabeth Gaskell – Nord şi sud.

În literatura română, aspecte ale realismului apar în Ciocoii vechi şi noi de Nicolae Filimon, Moromeţii de Marin Preda, Ion, Pădurea spânzuraţilor de Liviu Rebreanu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu, Concert din muzică de Bach  de Hortensia Papadat-Bengescu.

Exerciţiu:

  • Citeşte una din operele enunţate mai sus şi prezintă: tema, subiectul, personajele şi un citat reprezentativ.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.