Apariţie: 1889, revista Tribuna din Sibiu
Specia literară: baladă cultă în care se îmbină trăsături epice şi lirice.
Tema: datini şi obiceiuri.
Motive: nunta.
Structura baladei:
Primele strofe introduc cititorul într-o atmosferă desprinsă dintr-o poveste sau dintr-un basm, prezentându-l pe Săgeată şi pe fiica lui, Zamfira, care, deşi a fost peţită des, l-a ales drept mire pe Viorel, un băiat despre a cărui origine nu se precizează nimic, dar se menţionează că ar fi venit dintr-un afund de Răsărit. Portretul său este sumar alcătuit: Un prinţ frumos şi tinerel.
Vestea nunţii s-a răspândit rapid (Şi s-a pornit apoi cuvânt! / Şi patru margini de pământ / Ce strimte-au fost în largul lor, / Când a pornit s-alerge-n zbor / Acest cuvânt mai călător / Decât un vânt!) şi la toate curţile împărăteşti se fac pregătiri: Și regii-n purpur s-au încins, / Și doamnele grăbit au prins / Să se gătească dinadins, / Ca niciodat.
Următorul moment prezintă sosirea invitaţilor la nuntă: Venit-au roiuri de-mpărați / Cu stemă-n frunte și-mbrăcați / Cum astăzi nu-s. Este prezentată şi reacţia celor care stau pe margine şi privesc alaiul care trece, prin intermediul unei aliteraţii: Prin vulturi vântul viu vuia.
Portretul Zamfirei evidenţiază simplitatea şi frumuseţea fetei care păşeşte încrezătoare în faţa alesului său. George Coşbuc îl conturează descriptiv prin epitete şi o comparaţie: Ieși Zamfira-n mers isteț, / Frumoasă ca un gând răzleț, / Cu trupul nalt, cu părul creț, / Cu pas ușor. Frumuseţea ei nu poate fi uşor definită, iar poetul foloseşte o metaforă care arată uimirea: Frumoasă cât eu nici nu pot / O mai frumoasă să-mi socot / Cu mintea mea.
În timpul cununiei, afară are loc o horă ţărănească, descrisă detaliat de poet: Trei pași la stânga linișor / Și alți trei pași la dreapta lor; / Se prind de mâini și se desprind, / S-adună cerc și iar se-ntind, / Și bat pământul tropotind / În tact ușor. Momentul este frumos prin simplitatea gesturilor.
Ospăţul este de poveste şi George Coşbuc îl prezintă hiperbolic: Iar la ospăț! Un râu de vin! / Mai un hotar tot a fost plin / De mese, și tot oaspeți rari, / Tot crai și tot crăiese mari, / Alăturea cu ghinărari / De neam străin. Dansul tinerilor este dinamic, iar poetul completează imaginea cu dansul bătrânilor: Sunt grei bătrânii de pornit, / Dar de-i pornești, sunt grei de-oprit!
Urarea lui Mugur-Împărat anunţă sfârşitul nunţii şi un alt eveniment important din viaţa unei familii: botezul copilului. Frumuseţea textului poetic vine din alternanţa imaginilor fantastice cu cele care descriu o nuntă ţărănească reală.