Apariţie: 1968 în revista Luceafărul. Face parte din trilogia Setea muntelui de sare, alături de Paracliserul şi Matca.
Teme: autocunoaşterea, destinul, libertatea, singurătatea, absenţa comunicării.
Titlul aminteşte de personajul biblic Iona, un proroc revoltat care este înghiţit de un chit şi pe care Dumnezeu îl eliberează după trei zile.
Specia literară: Autorul a subintitulat-o tragedie în patru tablouri, însă, fiind structurată ca un monolog alegoric, piesa iese din canon şi devine o parabolă dramatică.
Structura: patru tablouri. Didascaliile au o pondere foarte mare în text, ajutând la descifrarea simbolurilor.
Personajul întruchipează imaginea omului prins capcanele vieţii din care nu poate scăpa. Aflat în burta peştelui, Iona se zbate să scape, însă efortul său este inutil, pentru că, de fiecare dată când sapă, el află că este captiv într-un alt peşte. Marin Sorescu introduce ideea ce cercuri concentrice pentru a sugera că omul nu are nevoie doar de voinţă pentru a scăpa dintr-o situaţie-limită. În absenţa lui Dumnezeu, viaţa nu are sens. Personajul îşi uită identitatea, însă, când îşi aminteşte cine este, conştientizează ratarea existenţei sale. Gestul lui Iona de a-şi spinteca burta sugerează că drumul fiecăruia se află în sine, în interior.