Criticii literari au opinii diferite cu privire la personajul Ion:
Eugen Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane: Ion este expresia instinctului de stăpânire a pământului, în slujba căruia pune o inteligenţă ascuţită, o cazuistică strânsă, o viclenie procedurală şi, cu deosebire, o voinţă imensă: nimic nu-i rezistă. […] Suflet unitar, simplu, frust şi masiv, el pare crescut din pământul iubit cu frenezie.
G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent: Ion nu e însă decât o brută, căreia şiretenia îi ţine loc de deşteptăciune. […] Lăcomia lui de zestre e centrul lumii şi el cere cu inocenţă sfaturi, dovedind o ingratitudine calmă. Nu din inteligenţă a ieşit ideea seducerii Anei, ci idn viclenie instinctuală, caracteristică oricărei fiinţe reduse.
Nicolae Manolescu, Arca lui Noe: A vedea în Ion viclenia ambiţioasă (un erou stendhalian, spune E. Lovinescu) sau brutalitatea condamnabilă e la fel de greşit, căci implică un criteriu moral. Ion trăieşte în preistoria moralei, într-un paradis foarte crud, el e aşa zicând bruta ingenuă.
Exerciţii:
- Citeşte cu atenţie fiecare afirmaţie şi caută în dicţionar fiecare cuvânt necunoscut. Astfel, vei înţelege afirmaţiile.
- Gândeşte-te la ideile formulate de fiecare critic şi formulează un punct de vedere propriu. Eşti de acord cu vreo afirmaţie? Argumentează-ţi alegerea.