Definiţie: cuvintele intrate recent în limbă sau create prin mijloace proprii.
Neologismele arată modernizarea limbii şi a societăţii prin renunţarea la arhaisme. Apariţia lor a favorizat dezvoltarea sinonimiei lexicale sau perifrastice. Astfel, au apărut în limbă dublete:
- substantivale: amănunt/detaliu, belşug/abundenţă, veşnicie/eternitate, stih/vers, urmare/consecinţă.
- adjectivale: copilăresc/pueril, ceresc/celest, răzbunător/vindicativ, pământesc/teluric, uşor/facil.
- verbale: a opri/a sista, a încolţi/a germina, a sfătui/a consilia, a năzui/a aspira.
Neologismele se formează şi prin mijloace interne (derivare, compunere, conversiune).
Exemple: lacună-lacunar, a plasa-plasatoare, a uza-uzanţă.
Exerciţiu:
Citiţi cu atenţie textul următor şi subliniaţi cu o linie neologismele. Apoi, căutaţi în dicţionar semnificaţia acestora şi construiţi alte contexte.
Senzaţiile sunt imagini subiective ale realităţii obiective; ele reprezintă transformarea energiei stimulului exterior în fapte de conştiinţă prin intermediul activităţii analizatorilor.