„Enigma Otiliei” de G. Călinescu

Apariţie: 1938

Specia: roman balzacian, realist, modern, social şi citadin.

Roman realist prin temă, structura închisă, tipologie, secvenţe descriptive.

Acţiunea este amplă, concepută pe mai multe planuri narative, cu un conflict puternic la care participă multe personaje şi creată de un narator obiectiv, detaşat, omniprezent şi omniscient care manevrează personajele după bunul său plac. Naratorul comunică din perspectiva de spectator al “comediei umane”. Felix Sima vine la Bucureşti, la tutorele său, Costache Giurgiuveanu. Aici, va cunoaşte familia Tulea care-l vede drept un alt pretendent la averea lui Costache Giugiuveanu, după Otilia Mărculescu. Caracteristicile arhitectonice sunt prezentate din perspectiva ochiului unui estet. Familiarizarea cu mediul se realizează prin restrângerea treptată a cadrului.

Intriga prezintă istoria moştenirii lui Costache Giurgiuveanu şi destinul lui Felix Sima.

Teme: citadinul, banul, formarea tinerilor, iubirea, familia, moştenirea, paternitatea.

Titlul: Iniţial, autorul şi-a numit romanul “Părinţii Otiliei”, pentru a reliefa tema paternităţii. Mai multe personaje din roman îşi pot revendica rolul de părinte al Otiliei: Giurgiuveanu, Aglae, Pascalopol. Editorul îi schimbă titlul şi deschide astfel o nouă perspectivă de interpretare a romanului – iubirea. Pe cine iubeşte Otilia?

Structura: Douăzeci de capitole centrate pe mai multe planuri narative, prin intermediul cărora este prezentat destinul personajelor: Otilia, Felix, membrii familiei Tulea.

Incipitul romanului fixează cadrul temporal într-un loc şi într-un spaţiu veridic (Bucureşti, strada Antim, iulie 1909). Finalul este închis şi urmat de un epilog. Simetria lor este realizată prin descrierea străzii şi a casei lui Costache Giurgiuveanu din perspectiva lui Felix Sima.

Conflictele: succesoral şi erotic.

Aspectele de frescă socială: familia burgheză şi relaţia dintre părinţi şi copii, căsătoria, relaţiile dintre soţi, orfanii.

Personajele:

1. avarul: Costache Giurgiuveanu;
2. arivistul: Stănică Raţiu;
3. orfanii: Felix, Otilia;
4. fata bătrână: Aurica;
5. femeia uşoară: Georgeta;
6. alienatul: Simion Tulea;
7. “baba absolută fără cusur în rău”: Aglae Tulea;
8. retardatul: Titi;
9. moşierul avut: Pascalopol.

Personajele sunt caracterizate direct şi indirect, în manieră clasică, dar şi modernă. Otilia este prezentată prin tehnica pluriperspectivismului.