Ghiţă este un personaj realist, rotund, surprins de autor în lupta lui de înavuţire. Din cauza banilor, se dezumanizează, iar autorul surprinde stările lui sufleteşti când li se adresează cu regret copiilor: voi nu mai aveți, cum avuseseră părinții voștri, un tată om cinstit.
Se îndepărtează de Ana şi de valorile pe care aceasta le întruchipează: familia, iubirea, liniştea colibei şi devine omul lui Lică, deoarece patima pentru bani este mai puternică. Astfel, el dovedeşte că are o fire slabă, că nu poate rezista tentaţiilor. Lică Sămădăul intuieşte acest aspect şi îl va şantaja.
Ghiţă se autocaracterizează: Așa m-a lăsat Dumnezeu! Ce să-mi fac dacă e în mine ceva mai tare decât voința mea!? Nici cocoșatul nu e însuși vinovat că are cocoașă în spinare: nimeni mai mult decât dânsul n-ar dori să n-o aibă. El devine laş, temător în relaţia cu Lică, ursuz în relaţia cu Ana pe care o împinge în braţele Sămădăului: Joacă, muiere; parcă are să-ți ia ceva din frumusețe…
Ghiţă este caracterizat în mod direct de Lică: Tu ești om, Ghiță, om cu multă ură în sufletul tău, și ești om cu minte: dacă te-aș avea tovarăș pe tine, aș râde și de dracul și de mumă-sa. Mă simt chiar eu mai vrednic când mă știu alăturea cu un om ca tine. Lică îi spune lui Ghiţă că are încredere în el şi, treptat, îi va distruge cârciumarului încrederea în sine şi în familie. Dacă la început Ghiţă era un om cinstit şi harnic, relaţia cu Lică îl va dezumaniza. Cârciumarul devine complicele Sămădăului la jafuri şi crime. La proces, Ghiţă depune mărturie mincinoasă, dar are un moment de remuşcare când îi cere scuze Anei: Iartă-mă, Ano! îi zise el. Iartă-mă cel puțin tu, căci eu n-am să mă iert cât voi trăi pe fața pământului. Ai avut tată om de frunte; ai neamuri oameni de treabă și ai ajuns să-ți vezi bărbatul înaintea judecătorilor. Și n-am păcătuit nimic, Ano, dar cerul m-a lovit cu orbire și n-am voit să cred și să înțeleg când mi-ai arătat calea cea bună.
Treptat, Lică distruge axa morală a lui Ghiţă care se va simţi înstrăinat faţă de toţi, mai ales după ce a apărut la proces alături de Sămădău. Personajul ar dori să iasă de sub dominaţia lui Lică şi se apropie de Pintea, însă nici cu acesta nu este sincer până la capăt, pentru că nu-i mărturiseşte că şi el este părtaş la câştig.
De sărbătorile Paştelui, Ghiţă îşi omoară soţia, iar acest episod ilustrează degradarea morală a personajului care va fi omorât de unul dintre oamenii lui Lică, un personaj construit plat, pe principiul malefic. Pe Lică îl caracterizează foarte bine Pintea, fostul său tovarăş care vrea să se răzbune, dar nu are dovezile necesare. Când şi-a dat seama că şi-a uitat şerparul şi că poate fi incriminat, Lică se sinucide pentru a nu cădea pe mâna lui Pintea. Lică a marcat destinul tuturor celor care au venit în contact cu el. Ana a intuit caracterul rău al personajului: Tu nu ești om, Lică, ci diavol!